Teama de sentimente
Author: DeeA
Exista barbati atat de complexati incat le este frica sa mai aiba sentimente, le este frica probabil si de umbra lor. Mai ciudat este faptul ca totusi si-ar dori mai mult, insa din cauza ca nu vor sa se implice prefera sa mearga mai departe cu toate ca pot fi langa o femeie pe care o plac si o doresc.
Greu de inteles este ca recunosc si arata cat de mult ar vrea sa fie cu femeia respectiva, dar atunci intervine teama. Exista comunicare, exista intelegere, pot fi o companie placuta… Stop! Dintr-o data se retrag intr.-o carapace pe care o cred invincibila. Incep sa-si faca probleme: daca ea vrea mai mult, daca nu este suficienta o simpla aventura, daca… daca…
Problema nu este ea, problema este el si numai el. Teama de sentimente, teama ca de fapt el s-ar putea implica in aceasta aventura pe care vrea s-o traiasca, teama de a simti mai mult decat considera ca trebuie sa simta.
Interesant este comportamentul lor, mai ales atunci cand incearca sa cucereasca o femeie despre care incep sa creada, in momentul in care intervine teama, ca ar putea fi mai mult decat ar vrea sa fie pentru ei, nascocesc apoi diverse ipoteze, diverse posibilitati.
Si, in final, nu reusesc decat sa fie foarte buni prieteni, ramanand la acest stadiu pe care il considera extrem de convenabil, deoarece nu le afecteaza cu nimic existenta, nu le complica viata si nu implica nimic. Intr-un fel acesta e un exemplu de a te multumi cu putin, cand poti avea mult mai mult…
Am ajuns sa nu mai simtim, sa nu mai avem imaginatie, sa nu ne dorim mai mult decat ne convine sa luam. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de lumea in care traim, de deplina pasiune a vietii. Nu mai avem puterea de a zambi, nu mai admiram primavara, cerul… nu ne mai oprim in loc pentru nimic in lume. Suntem, astfel, de o incapatanare dusa la extrem si uneori un ne mai suportam nici pe noi insine.
Ar trebui sa ne dam seama ca este o coborare pe o panta abrupta, un drum care un are nici un scop, nici o tinta… sa ne reamintim ca viata e scurta si se poate sfarsi in orice clipa… sa ne reamintim ca trebuie sa traim si sa simtim, chiar daca numai pentru o clipa, pasiunea, tandretea, dorinta, fericirea!
at 4:53 am
Nici nu stii câta dreptate ai. Vorbesc din punct de vedere al partenerei (his best friend). In prezent traiesc o asemenea “relatie”. E foarte dificil si frustrant as putea spune. Ne intelegem perfect; simt ca ii place de mine, simt ca ma doreste, simt ca ar fi fericit daca s-ar lasa aller. Dar ii este frica. Ii este frica sa se implice. Ar trebui sa renunt, sa-mi vad in continuare de viata mea, dar imi este greu…foarte greu. Nu stiu ce va fi si cât voi mai putea “suporta”. Mereu imi spun: ce frumos ar fi daca ar reusi sa depaseasca aceasta bariera….maybe one day?!…or never?! Voi ce spuneti?