Întoarcerea la mine însămi!
Author: Angel of Mine
M-am cautat în mine pe mine, şi am găsit acolo o fărâmă din mine, o flacără mocnita a iubirii ce nu voia să se stingă, în lumea asta rea, invidioasă şi rece.
Trăim într-o junglă de oameni, fără pic de raţiune, fără pic de simţire! Şi totuşi ai apărut când mă aşteptam atât de puţin, nici nu credeam că exişti! Nici acum nu cred că nu visez şi că nu mă voi trezi dintr-un vis frumos direct în haos… Şi acel haos îl ştiu, nu vreau să-l gust din nou, nu vreau să-l simt. Ştiu doar că doare…
Ştiam că avem fiecare o jumătate undeva în lumea asta! De ce oare nu te-am găsit acum mult… mult timp? De ce a trebuit să apari acum în viaţa mea? Mă bucur şi mă întristez în acelaşi timp! Atât de mult timp singură, încât m-am obişnuit aşa cu mine, cu visele mele despre tine!
Şi eşti aici! Te simt, te gust, te am! Parcă e prea mult şi nu îndrăznesc să cred că vei pleca vreodată din viaţa mea. Mă cutremur la acest gând! Şi totuşi e o realitate. Nu putem să nu ne gândim la final, chiar dacă suntem la început.
Poate aşa sunt eu, puţin dramatică în tot ceea ce gândesc! Încerc să văd finalul şi nu recunosc începutul. E mult prea bine, e mult prea frumos ca să fie real! Şi… totuşi eşti aici! Trup şi suflet, cum nu credeam că poate fi cineva, doar în imaginaţia mea bolnavă de atâta singuratate.
Mă bucur că eşti tu! Mă bucur că sunt eu…
