Cădere liberă
Author: DeeA
Într-o zi am prins aripi şi am pornit către înălţimi mai presus decât puteam atinge vreodată… Cel mai rău a fot când am pornit în căderea liberă care m-a dus mai jos decât eram până atunci!
Conştientizez acum, după atâta timp că de aici nu mai am cum să mă ridic. Nu mai există zbor pentru mine! Însă a rămas amintirea norilor pufoşi care se destrămau lângă aripile mele intacte atunci, a cerului senin care mă înconjura cu bucurie şi a liniştii înălţătoare care m-a învăluit atunci.
Eram atât de aproape de fericire, mai trebuia să zbor puţin… Nu ştiu de ce am căzut, habar n-am de ce ai lăsat să se întâmple asta.
O fracţiune de secundă şi am coborât într-un loc în care lumina nu mai vrea să ajungă la mine şi tristeţea este mai copleşitoare decât a fost vreodată.
Mă adâncesc în regrete, tristeţi şi păreri de rău pentru tot ce am trăit când încă mai zburam cu aripile larg deschise. Nu mai văd nimic acum, în jur e doar un gol şi un şir nesfârşit de iluzii moarte, odată cu spulberarea viselor mele, unul câte unul.
