Omul cu care mi-am intemeiat o familie…
Author: Mihaela
Incep prin a ma prezenta, numele meu este mihaela, am 22 de ani, o varsta la care tind sa cred ca viata inca mai are multe sa-mi ofere. Sunt casatorita si am un copilas de un an de zile, pana acum s-ar spune ca ar trebui sa fiu fericita si implinita, insa viata pe care uneori nu o putem intelege a avut alte planuri pentru mine.
Ne-am cunoscut intr-o zi superba de toamna, parea ca destinul imi surade, un tanar chipes, inalt, galant, parea un cavaler in toata regula. A fost dragoste la prima vedere, simteam fluturasi in tot corpul doar cand ma gandeam la el, era exact ce-mi dorisem: era printul meu mult visat si asteptat.
Fiecare zi petrecuta impreuna ne adancea intr-o dragoste nebuna, eram topiti unul dupa altul, nu vedeam ziua de maine fara ca el sa nu fie langa mine, insa aceasta dragoste avea sa aiba un cuprins tragic, mult prea tragic din nefericire.
Totul s-a intamplat repede, simteam ca suntem suflete pereche asta pana cand dupa aproximativ patru luni am aflat vestea cea mare, asteptam un copil, eram insarcinata, credeam ca se va bucura si ca isi dorea sa fim o familie.
Ma asteptam sa fie socat sau surprins, insa nu indurerat si intristat, sarcina s-a dovedit a fi cu probleme, am fost nevoita sa stau mai mult in spital decat acasa, in felul acesta n-am fost langa el si el nu a fost langa mine intr-un moment greu si important.
In timp ce eu ma luptam sa pastrez copilasul, sa-l aduc pe lume, sa fie sanatos, el isi traia viata crezand ca nu voi afla niciodata, insa minciuna are picioare scurte.
A venit si clipa mult asteptata, am nascut un baietel de 3,700 kg, de o frumusete care nu poate fi descrisa, asteptam ca acest lucru sa-l faca omul pe care eu credeam ca l-am cunoscut.
Lucrurile mergeau din rau in mai rau, insa planurile de nunta mergeau inainte… copilul crestea! Si uite asa, cand baiatul avea 3 luni noi am spus da in fata starii civile si da in fata lui Dumnezeu, tot intr-o zi superba de toamna…
A fost o nunta ca in povesti, pentru o zi am uitat de toate problemele si de toate grijile, insa calvarul abia incepea! Dupa nunta lucrurile au revenit putin la normal, dadea semne ca situatia noastra se va inbunatati.
Asta pana intr-o seara cand a plecat de acasa, sustinand ca merge cu prietenii la o bere. Orele treceau, iar el nu aparea… A venit acasa in jurul orei 6 dimineata, beat, fara bani si cu chef de scandal, m-a ridicat din pat si imi spunea: „acum vei vedea cine sunt eu si de ce sunt in stare”!
M-a batut cu o cruzime de nedescris, pumnii si picioarele curgeau din toate partile, auzeam doar copilasul care plangea din cauza tipetelor si nu puteam ajunge la el…
Acesta era omul cu care mi-am intemeiat o familie!
at 10:24 am
intradevar,,foarte tragic,,si stiu foartebine ca este adevarat tot ce marturisesti,,pt ca eram akolo.mereu cu tine…sa fi mereu optimista si vom vedea noi ce vom face//pupu dulce
at 10:34 pm
Nu merita sa iti sacrifici viata langa asa o persoana nu merita daca nu vei reusi sa faci pasu acuma cat esti tanara mai tarziu vei regreta dar va fi prea tarziu mai plangi dupa el decat langa el.DUPA MULT CHIN SI SUFERINTA EXISTA O VIATA TRAITA DI PLIN………..
at 7:18 pm
Cam in aceiasi situatie sant si eu,si nu am curaj sa divortez.
at 1:55 am
anca eu sunt autoarea acestui articol iti scriu cam cu intarziere insa niciodata nu-i prea tarziu…sfatul meu este sa ai curaj sa te pui pe tine pe primul loc si nu pe el crede-ma ca te inteleg dar mai am o vorba decat sa plangi tu mai bine sa planga el…viata e frumoasa daca sti cum s-o faci sa fie frumoasa …iar astfell de persoane traiesc doar pentru ei tu nu contezi si u vei conta daca nu iei aitudine…invata sa fi fericita