Franturi din viata mea…
Author: Carmen Ciurusniuc
Pluteam, eram atat de fericita, incat trecatorii se opreau din mers si zambeau, unii dintre ei ironic, dar mie nu-mi pasa…
Simteam ca am aripi si nu-mi trebuia mult sa incerc sa le flutur in vant. Fericirea mi se citea in ochi, pe obraz, in toata fiinta. La coltul strazii m-am oprit sa dau un banut unui cersator; daca erau in calea mea cersatori cati bani aveam in buzunar, pe toti i-as fi dat. Da, traiam clipa mea, traiam visul meu, implinit.
…am fost un copil sarac si-mi amintesc ca bucurie era pentru mine si atunci cand fratii mei mai mari imi dadeau sa port hainele lor, chiar si uzate pentru ca le-au ramas mici; cadoul meu de Craciun era intotdeauna acelasi: un fular, o pereche de manusi, o caciula si o portocala si astea pentru ca tatal meu, care lucra in mina le primea de la sindicat…
Si totusi copilaria mea a fost frumoasa, dar cu foarte putine vise concretizate.
…dar azi am plutit… la 30 de ani am reusit sa ma inscriu la facultate; imi simteam bataile inimii, imi tremurau mainile si ochii aproape ca-mi lacrimau de emotie… Am reusit, mi-am zis, un vis implinit…
Acum sunt in anul II. Muncesc din greu sa pot sa ma-ntretin in facultate, sa am grija de copil, de casa… dar fericirea inca mi-a ramas pe chip…
