Povestea noastra
Author: Nibby
Imi puteti spune Nibby… am 28 de ani … Anul trecut, la sfarsitul lui septembrie, pe vremea cand lucram la un casino am cunoscut un baiat care lucra cu mine … baiat pe care l-am vazut ca pe un simplu coleg de serviciu, niciodata nu mi-a trecut prin cap ca as putea fi cu el (desi el… am inteles ca m-a placut din prima clipa)… Intr-o zi, am stabilit sa iesim in oras mai multi colegi si l-am rugat pe el sa se ocupe de „stransul“ lor. Bineinteles ca atunci cand am ajuns la locul stabilit, era doar el. In seara aceea i-am povestit foarte multe lucruri despre mine (si eu m-am mirat, pentru ca nu e normal sa vorbesti prea mult despre viata ta, mai ales in fata unui tip cu care nu ai de gand sa ai nici un fel de legatura).
Si totusi am facut-o… Intr-un final, dupa ce si-a mai facut efectul vinul: …mi-a spus ca ii place foarte mult de mine… In acel moment, viata mea era deja complicata (de-abia iesisem dintr-o relatie de aproape 7 ani si mai avusesem o tentativa nereusita de a avea o relatie cu un alt tip). Deci nu era chiar momentul potrivit… In fine, nu stiu cum a facut, dar incet-incet a intrat in viata mea, in sufletul meu.
Am stiut ca are 24 de ani (asa am auzit la o discutie la servici), la o saptamana de cand eram impreuna, am aflat (intamplator i-a „sarit“ din portofel permisul de conducere) ca de fapt are 21 de ani (a implinit 22 pe 12 iulie). I-am facut o scena, ma deranjase faptul ca ma mintise, mai putin diferenta atat de mare.
Am trecut peste asta, pentru ca deja tineam la el foarte mult… M-am indragostit ca o pustoaica, nu credeam sa mai pot iubi vreodata. A facut lucruri pe care nici un barbat din viata mea (si am cunoscut destui) nu le-a facut vreodata. De exemplu, cand s-a implinit o luna de cand eram impreuna, a venit cu o sticla de sampanie si 2 pahare si am ciocnit in masina; sau de Craciun mi-a facut cadou „inelul“ desi nimeni nu se astepta, nici macar prietenul lui cel mai bun.
Ca sa nu mai zic ca au fost cele mai frumoase sarbatori din viata mea. M-am simtit iubita, dorita, am fost foarte-foarte fericita… Sau venea din delegatie (lucreaza de luni pana vineri in afara Bucurestiului) si cand nu ma asteptam ma suna si ma intreba daca mi-e dor de el. Iar daca da, trebuia sa cobor sa i-o arat (adica era in fata blocului desi eu stiam ca de-abia pleca de la Timisoara – de exemplu).
Imi aducea flori (trandafiri rosii) aproape in fiecare zi. Spunea ca daca eu am 28 de ani, in fiecare luna o sa-mi daruiasca cel putin 28 de trandafiri. De ziua mea mi-a zis ca nu are bani de cadou, dar hai sa mergem la munte…
Daca ma credeti, aveam perioade in care amandoi stateam foarte prost cu banii si ne luam cate un suc sau cafea si stateam ore-n sir in masina si vorbeam despre orice, ascultam muzica. Era persoana cu care ma simteam bine oriunde si orice faceam…
Cand am facut prima data dragoste, am plans de fericire, ma simteam implinita. Totul era minunat, nu am cuvinte sa va pot spune ce simteam amandoi in perioada aceea. Dar, asa cum se intampla in viata… nu le poti avea pe toate. Parintii lui vazusera o schimbare la el (canta dimineata sub dus … si asta le-a dat de gandit).
Au tinut mortis sa ma cunoasca. M-am inteles cu el sa nu le spunem ca am 28 de ani (desi am varsta asta, par un pic mai tinerica si nici nu ma comport intocmai ca o „batrana“) nu de alta, dar nu vroiam sa-mi tai crenguta de sub picioare asa, din prima. Totul a fost relativ ok, adica am discutat, desi am simtit ca mama lui nu prea era… tocmai o draguta (adica se prefacea ca este… de fapt era doar politicoasa).
In ceea ce priveste varsta, mama lui si-a dat seama, bineinteles! Ceea ce nu inteleg este motivul pentru care nu m-a suportat de la bun inceput; de fel sunt o persoana foarte sociabila si deschisa. Cred ca s-a gandit ca urmaresc un interes (ei au o situatie materiala buna, chiar foarte buna, dar el nu mi-a zis asta decat dupa o luna si jumatate; in plus, erau banii parintilot, el munceste de dimineata pana seara si nu-i cere niciodata bani ).
Mama lui este o femeie foarte dura, tot timpul a incercat sa le controleze viata barbatilor din familie. Copilu’ (asa il alintam) a tinut piept tuturor discutiilor si certurilor create in casa din acest motiv, ne iubeam foarte mult si asta era mai presus de orice. Pana la un moment dat, cand, dupa o cearta mai aprinsa nu m-a mai sunat dupa cateva minute cum facea de obicei (ma lasa sa ma calmez si apoi ne purtam ca si cum nu se intamplase nimic) si dupa ce i-am trimis niste mesaje mai rautacioase (vazand ca nu reactioneaza in nici un fel), i-am zis ca din punctul meu de vedere totul s-a terminat si ca urma ca a doua zi sa ma vad cu fostul meu prieten.
Dupa acel mesaj, mi-a trimis si el unul, in care mi-a spus ca vroia doar sa vada care este reactia mea dupa o cearta mai serioasa… si ca-mi multumeste, a vazut… Am discutat la telefon, dar dupa aceasta intamplare… s-a rupt ceva, s-a schimbat la 180 de grade… Am crezut initial ca am gresit spunandu-i ca ma vad cu fostul. Dar nu a fost asta motivul real, peste asta cred eu ca se putea trece. Am crezut chiar ca este o gluma (cel putin la inceput), nu puteam concepe ca el poate sa traiasca fara mine, va dati seama ce soc am avut…
Timp de 2 saptamani am facut tot posibilul si imposibilul sa dau de el, nu-mi raspundea la mesaje, la telefoane, am incercat chiar si pe mail… nimic!
Toti prietenii lui (care devenisera si ai mei) stiau ca el ma uraste… asa le spunea, ca nu vrea sa ma mai vada si ca ma uraste. L-am asteptat in fata blocului, stiam ca fac o greseala, ca nu fac altceva decat sa-i alimentez ambitia (este un tip extraordinar de ambitios si orgolios) si totusi am facut-o si pe asta…
Am incercat sa vorbesc cu el, dar nici un rezultat. Spunea doar ca nu ma mai iubeste si ca e mai bine asa, pentru toata lumea… Evita sa se uite in ochii mei, stiam ca ma minte (niciodata nu a stiut sa minta) si avea si lacrimi in ochi, lacrimi pe care incerca sa si le ascunda!
Eram disperata, viata mea era goala; uram sa ma trezesc dimineata, adormeam plangand, ma trezeam cu gandul la el pentru ca-l visam… Ma uram pe mine ca-l adusesem in starea asta, din baiatul dulce de care ma indragostisem nebuneste nu mai ramasese nimic… Se schimbase, se inraise …
La aproximativ o luna dupa despartire (ne-am despartit de 8 Martie), am facut un filmulet cu pozele noastre si muzica si i l-am trimis printr-un prieten. Am inteles ca l-a vazut si i-a placut, dar nu m-a sunat, nu mi-a zis nimic despre parerea lui… nimic!
Am incetat sa il mai caut, am incetat sa mai vorbesc cu prietenii lui despre ceea ce simt, m-am gandit ca daca voi iesi „din tipar“ si nu-l voi mai cauta (cum il obisnuisem), o va face el … N-a facut-o! In schimb, am aflat ca a iesit cu o colega de-a mea de servici (!), o tipa pe care nu o vazuse decat o singura data si pe care a convins-o sa iasa cu el (i-a spus ca vrea sa vorbeasca ceva foarte important cu ea).
Eram sigura ca a facut-o ca sa ma supere, sa ma faca sa realizez ca totusi mai exista si el in „peisaj“ (de 3 saptamani nu stia nimic de mine). A reusit, vreau sa spun ca in momentul acela am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare, ma gandeam ca Dumnezeu m-a ajutat sa vad adevarul, sa aflu ca au iesit impreuna .
Am suferit enorm si mi-am propus sa-mi vad de viata mea, nu mai avea rost, ma ranise prea mult si m-am gandit ca daca m-ar fi iubit intr-adevar nu m-ar fi facut sa sufar…
Au trecut lunile… mi-era foarte greu sa nu stiu nimic de el, il vedeam pe messenger online dar nici macar nu ne bagam in seama. Imi tot spuneam ca nu m-a iubit si ca e mai bine ca s-a intamplat asa…
Pe 1 iunie m-a sunat „din greseala“ (a zis el – desi aflasem de la o prietena comuna ca ii ceruse numarul meu de telefon cu putin timp inainte sa ma sune). Am vorbit la telefon 40 de minute, nu stiu ce anume exact si am vrut sa ne vedem atunci, dar din pacate eu aveam conjunctivita si nu puteam iesi din casa; a ramas ca poate ne vedem de ziua lui.
De ziua lui i-am trimis un mesaj, nu m-a sunat inapo; l-am sunat eu si mi-a multumit. I-am zis ca sunt sigura ca nu ne vom vedea, dar oricum, intentia conteaza… Am inchis si in 10 minute m-a sunat din nou si mi-a spus sa inchiriez un apartamentAsta in conditiile in care discutase cu prietenii lui sa mearga seara la un restaurant sa faca cinste…
Sincer, nu ma asteptam, am petrecut noaptea impreuna. Am fost destul de reci in sensul ca de la telefon am discutat ca asa trebuie sa fim; amandoi stiam de ce mergem acolo de fapt… Acolo a mai avut cateva scapari… adica tinut in brate, spus “mamy” fara sa vrea, destule… M-am prefacut ca nu le-am observat sau ca nu le-am luat in seama… A doua zi ne-am despartit dimineata si am stabilit ca ne vom mai vedea cand s-o mai putea.
Seara am plecat la mare (am o prietena in Constanta care ma invitase la ea) si am ajuns in gara cu gand sa-mi iau bilet. Aveam timp pana la plecarea trenului sa stau si sa ma gandesc la “ale mele”… adica la el si la seara petrecuta impreuna …
Am iesit din gara si m-am asezat in fata, pe o banca. Ma gandeam ca exact cu o zi in urma, la ora aceea, eram cu el si mi-era ciuda ca ma purtasem la fel de rece ca si el, imi reprosam asta, gandindu-ma ca daca eu as fi fost oarecum altfel s-ar fi inmuiat si el. Cand faceam “scenarii” suna telefonul. Eram sigura ca el era pentru ca are o melodie personalizata (nici in ziua de azi nu am schimbat-o)…
Am raspuns… m-a luat direct: „Unde pleci?“… I-am spus ca plec la mare si l-am intrebat de unde stie (stiau doar 2 persoane care eram sigura ca nu s-ar fi apucat sa-l sune si sa-i „dea raportul“). Mi-a spus ca am trecut pe langa el in gara si m-a rugat sa merg in gara sa ma vada (el mergea la Sibiu si trenul lui pleca in 5 min).
M-a vazut, m-a pupat pe amandoi obrajii si a fugit. Am ramas “masca”. Nu intelegeam rostul… de ce ma chemase acolo? Putea sa afle unde plec de la telefon, nu era strict necesar sa fiu in fata lui cand ii povestesc unde si cu cine merg la mare. De atunci am mai vorbit cu el o data pe net si o data la telefon…
M-am hotarat sa nu-l mai caut si am inceput sa ies cu “diversi”. Incepusem sa fac naveta Bucuresti – Constanta (deja e regula, in week-end merg acolo). Acum 2 saptamani eram in Mamaia si pe la 4 dimineata nu m-am putut abtine si i-am trimis un mesaj: “Imi este groaznic de dor de tine”.
Stiam ca nu-mi va raspunde, nici nu stiu de ce am facut-o. Nu mi-a raspuns, bineinteles. Intr-un fel m-am bucurat ca nu a facut-o atunci… Am cunoscut 2 tipi (dintre care unul mi-a placut enorm). Este foarte dragut, casa, masina etc… cam tot ce si-ar putea dori o femeie… are 27 de ani… Doar ca … lipseste ceva …
Tocmai de aceea nu mi-am facut foarte mari sperante si am incercat sa nu ma atasez prea mult. Am fost la mare impreuna, m-am simtit extraordinar! Doar uneori ma mai gandeam la Copilu’, mi-as fi dorit sa fie el acolo, cu mine. Dar n-a fost sa fie …
Am scos pozele de la mare si am pus una cu tipul respectiv (fara sa urmaresc ceva anume) la avatarul de la Messenger. Copilu’ a intrat pe net si, ca niciodata, m-a bagat in seama. Vazuse poza, clar!!! Mi-a spus ca vrea sa ma vada, ca are nevoie sa vorbeasca cu mine, ca este suparat…
Am acceptat (cum era de asteptat, de altfel) si a venit si m-a luat de acasa. L-am vazut foarte ok, adica nu parea suparat si atunci i-am zis ca nu-mi place sa fiu mintita, l-am intrebat care-i scopul de fapt. A zis ca pur si simplu ii era dor de mine si atat. In fine, cat am vorbit pe Messenger, a incercat sa-mi trimita o melodie (prima noastra melodie).
Am incercat sa fiu rece, sa glumesc, sa par indiferenta… Mi-a iesit, dar nu pentru mult timp; a inceput sa-si aminteasca de “vremurile bune”. Adica ma intreba daca mai tin minte ce scandal i-am facut cand am aflat adevarata lui varsta, daca mai tin minte ca in acelasi loc am stat si cand am venit noi prima data (eram la o terasa pe malul lacului).
Ma rog, a stiut ce si cum sa atinga. L-am intrebat daca mai simte ceva pentru mine si mi-a spus ca intotdeauna va simti ceva; a fost o dragoste si o relatie mult prea frumoasa ca sa poata uita. L-am rugat ca, daca intr-adevar simte ceva pentru mine sau macar in amintirea vremurilor frumoase, sa ma lase sa-mi vad de viata mea.
S-a intristat, mi-a spus ca daca asta vreau, asa va face: vrea doar sa ma stie fericita. Mi-a povestit ca atunci cand a vazut filmuletul pe care l-am facut nu a respirat, pur si simplu a ramas mut, a zis ca nimeni nu a facut asta pentru el si ca nu crede ca va mai face cineva asa ceva…
Mi-a zis ca atunci, in gara, am stat la jumatate de metru langa el si ca initial s-a gandit ca ma prefac ca nu-l vad, ca il rodea curiozitatea, vroia sa stie unde si cu cine merg. Ca a iesit cu colega mea ca sa se razbune, ca a fost pus in situatia de a alege intre mine si familia lui, iar ca faptul ca i-am zis ca ma intalnesc cu fostul prieten a fost intr-o mare masura factorul decisiv.
Avea lacrimi in ochi, mi-a spus ca stie ca nu a fost cea mai buna decizie, dar ca nu mai poate da inapoi, ca asa a fost sa fie, ca asa e mai bine si ca se gandeste mai intai la mine, pentru ca stia cat de mult sufar din cauza faptului ca stiam si simteam ca mama lui nu ma place.
Apoi i-am spus ca daca intr-adevar ma iubeste putem sa incercam din nou, nu este prea tarziu, pentru ca si eu simt acelasi lucru, iar el mi-a spus o chestie pe care sincer, nu am inteles-o. Mi-a spus ca maica-sa este in stare de orice, ca o cunoaste destul de bine. Plangeam amandoi ca doi copii, se uita lumea la noi…
Mi-a spus ca nu vrea sa ma influenteze cu absolut nimic in relatia cu Dragos (asa il cheama pe tipul cu care am fost la mare), doar ca vrea sa am grija sa nu-si bata joc de mine cum fac cei care arata bine si au si bani in general. Ca daca aude cumva ca tipul ma va face sa sufar il va cauta si-l va cotonogi… Cred ca vorbea sincer.
Am stabilit sa ne vedem in acest week-end… acum sincer, nu stiu ce sa fac… daca ar fi sa ma iau dupa ce-mi dicteaza inima as face-o negresit. Daca ma gandesc insa, stiu ca nu este bine pentru ca oricum problemele vor continua. Sper ca prietena mea cea mai buna sa nu fi avut dreptate, sa nu incerce sa ma faca sa ma despart de Dragos si sa nu ma impac nici cu el.
Nu cred ca este atat de egoist. Nu stiu, nu am cuvinte… Sunt intr-o stare critica, nu ma gandesc decat la ce mi-a spus cu mama lui, ma intreb ce-ar putea sa faca daca ar sti ca ne-am impacat (asta in conditiile in care am face-o). Nu pot sa cred ca daca l-ar vedea fericit ar incerca sa strice asta… Nu pot sa cred ca nu i-ar vrea binele propriului copil…
Este adevarat, diferenta de varsta este mare, dar sunt cazuri si cazuri; noi ne-am iubit cu adevarat, nu am iubit niciodata atat de mult si sincer nu cred ca voi mai iubi pe cineva… Iar acum ca stiu ce simte nu pot sta cu mainile-n san… Trebuie sa fac ceva …
Nu mai pot sa le povestesc prietenilor despre asta, cred ca toti s-ar cruci daca ar auzi ca am luat-o iar razna cu povestea asta… Nu stiu ce sa fac, intr-un fel am obosit, nu stiu cat voi mai rezista in stilul asta…
A recunoscut ca a fost las, ca s-a lasat influentat de parinti si ca s-a gandit foarte mult la mine in tot timpul asta, ca de foarte multe ori a vrut sa ma sune dar nu a facut-o pentru ca s-a gandit ca este mai bine asa… Nu stiu, sincer m-am saturat de nesiguranta asta… Il iubesc, stiu ca si el ma iubeste, vreau un sfat… ceva, orice!!!
Sper ca nu v-am plictisit cu tot ce-am scris, doar ca trebuia sa dau detalii ca sa intelegeti cat de frumoasa a fost relatia si cat de mult ne-am iubit…
at 10:39 pm
Povestea voastra este foarte frumoasa, m-a sensibilizat. In tot acest timp cat ati fost despartiti el s-a transformat intr-un sloi de gheata insa o singura suflare de-a ta ar face ca gheata sa se topeasca;practic frigul acesta il arde si pe el.”sfatul” meu ar fi sa iti asculti inima( cel putin pe mine nu m-a tradat) De cate ori nu ai simtit duelul dintre inima si minte?Cat despre relatia cu familia lui-Pana si viata ingenuncheaza in fata unei iubiri coplesitoare ei de ce nu?
at 5:24 pm
ar fi bine sa-ti vezi de viata ta eu un an jumate am asteptat ca parinti lui sa ma acepte si de geaba acum am gasit iubirea adevarata si parinti lui ma plac
at 12:01 am
il tuo cuore ti dira sempre la verita
at 2:38 pm
frumos, foarte frumos nimic de zis….eu sunt maritata de 18 ani si soacra nu m-a placut si nu ma va place niciodata…..si din cauza ei vesnic am probleme in familie….daca a ascultat de ei acum cand te iubea mai mult, va asculta si in alte decizii ale lor.
at 3:10 pm
parinti astia …. oare cand vom fii parinti vom face la fel ?…
at 9:06 pm
iubirea e mai puternik decat toate soacrele din lume si dak simtiti aman2 acelasi lucru si lasati orgoliul la o parte ….poate k mai exista o sansa….va pwp si sa avetzi grija de voi…
at 8:42 pm
aveti o poveste fffffff frumoasa,m-a impresionat foarte tare,eu zic sa va impacati daca va iubiti pt ca dragostea invinge totul si daca va desparte cineva vin eu si il bat 😀
at 2:41 pm
mda frumoasa poveste…nu am ce zice…dar stii ca in aceasta poveste ma regasesc pe mine,da o relatie de un an si 7 luni…..,am ramas doar cu amintirile si momentele unice care leam trait cu prietenul meu mai mic k mine cu un an…inka mai tinem unul la altul …. la noi a fost tatal lui care sia dus jokul pina la capat si sia prpous sa ne vada despartiti…acuma ne mai sunam din cind in cind darrrrrr…oricum exista piedika aia de a nu putea suporta ca suntem straini unul pentru altul si kiar daca ne mai vedem acuma kiar ne sarutam ca nu ne putem rezista unul altuia..darrrr asta e viata si acuma incerc deja sa accept asta fara sa mai skimb ceva…da ma doare si nu pot, sufar destul de mult …dar asta e, asta e conditia jokului “eu” sau “familia lui” ….
at 11:14 pm
m-ai impresionat…..ati actionat ca doi copii…trebuia sa insisti sa veti discutiile astea inainte sa actionati in oftica celuilalt…ar fi fost altfel…ar mai fi avut un rost…o sa va impacati iti spun sigur…am trecut printr-o intamplare asemenatoare…iar iesirile astea duc la impacare…daca vrei sa mai vb contacteaza-ma
at 8:46 am
Sint cam in acceasi situatzie…:(dak vrei iti pove trimite un mail poate te pot ajuta…satan2877@yahoo.com
at 4:13 pm
foarte frumos, inteleg pedeplin ce e in sufletul tau … si eu as fi procedat la fel ca tine … insa nu sunt sigura ca el te iubeste cu adevarat … mi se pare un pic egoist …
at 8:45 am
frumoasa rau povestea voasra!!!meritati sa va iubiti! nu credeam k am sa aj sa fac asta….adik sa dau commenturi unei povesti de dragoste…nu e genu meu,insa povestea ta se aseamana kt de kt q povestea mea….in mare….adik factorii kre au dus la despartirea voastra sunt factorii kre imi pun mie piedici in relatie:((….de cva timp vb q un baiat….e tzigan(si knd spun tzigan nu te gandi k e din ala din shatra)knd au aflat parintii mey au inceput problemele…nu vor sa ma lasa se mai vorbesc q el…insa il iubesc prea mult!!!suntem in continuare impreuna….poate k si in cazul voastru dak ar fi existat mai multa comunikre nu s-ar fi aj aci…parerea mea!!!orikm dak totul s-a terminat nu cred k are rost sa mai ramai sa mai atarni dupa el….poate dragos este q totul altfel…are alta varsta..iti poate oferi ceeace copilu nu ar fi putut…sunt lucruri p kre tre sa le pui in balanta;) ce sa mai zic…multa bafta!
at 3:14 pm
sincerrrrrrr…fff complicat..ce pot sa-ti sp :faci ce-ti dicteaza inima…pana la urma gandeste-te de 3 ori..inainte sa faci un pas…dar sa stii k pasul p care il vei face este spre binele tau…si iti aduce fericire..gandeste-te nu multi au trait ce ati trait voi 2..pwpwpwp
at 11:48 am
aa…ceva de genu am patit si eu..patesc de fapt…am ajuns la concluzia ca daca intradevat te/ne iubea cum spun luptau ptr chestia asta…si daca intradevar iubesti o persoana nu poti sta atata timp despartita de ea,simtit dorinta sa o vezi 24 din 24…..kt despre faza cu mama lui-so exprimat ca si cum..nush se crede in telenovele..praf in oki! ai grija de tine si mergi mai departe
at 11:20 pm
imi pare rau pt voi..eu cred ca daca va iubiti atatm de mult trebuie sa luptati pt a fi impreuna!!!pana nu e prea tarziu!nu conteaza ce cred altii,important e ce simtiti voi….aveti grija de iubirea voastra!
at 10:46 pm
iubita mea…sunt exact in aceasi situatie ca tine…multe s-au intamplat cum ti s-au intamplat tie…dar atunci cand o iubire atat de mare si atat de pura ti se arunca in brate…nu ii da drumul…lupta pt ce iubesti..daca vrei sa mai vorbim lasa-mi idul tau.mie mi-ar face placere.FII TARE SI LUPTA PT CE IUBESTI…gandeste-te ca multi nu intalnesc niciodata iubirea adevarata…asa ca nu ii da drumul pentru zborul capricios al unui fluture…
at 10:02 pm
Imi place ft mult, felicitarile mele pt curajul de a pune pe hartie( chiar daca-i virtula) ceea ce simti. Povestea ta ma duce cu gandul la un film care mi-a placut ft mult si pe care ti-l si recomand- CU IUBIREA LA PSIHIATRU
at 11:52 am
Totul,dar absolut totul se poate cumpara in viata…mai putin iubirea.E atat de firava,atat de inicenta,incat nu poate fi estimata,decat dupa ce o pierzi…
at 7:54 pm
In primul rand, prietenul tau ar trebui sa-si ia inima in dinti si sa lupte pentru tine impotriva vointei parintilor lui, parintii vor fericirea copiilor lor, si chiar daca la inceput este foarte greu, vor realiza ca nu pot face nimic impotriva voastra… nici parintii mei nu au fost de acord cu relatia pe care am avut-o eu, dar eu i-am pus in fata faptului implinit, m-am maritat cu persoana respectiva si in sfarsit si-au dat seama ca nu se mai poate face nimic, au acceptat…
Nu lasa sa se piarda dragostea voastra….LUPTATI PENTRU FERICIREA VOASTRA SI NU A ALTORA!!!!!!!!
at 10:50 am
Draga mea, tu ai 28 de ani si ai o relatie cu un top de 21 de ani? Si asta de descurajeaza. Ebine, eu am 39 si am o relatie cu un tip care are 24 de ani si totul este perfect. Acolo unde exista dragoste si iubire nu se tine cont de vaRSTA.Ce ai de pierdut?Iti traiesti viata cat este frumos, cand vezi ca nu te mai reprezinta rupi relatia. Stiu ca este dur, dar cu amintirile astea vei ramane. Asculta-ma pe mine ca sunt trecuta prin viata si nimic nu e mai frumos decat sa iubesti si sa te sti iubita.
at 10:57 pm
desi sunt mica, yo zic sa lupti pt el …
at 10:59 pm
as vrea sa stiu ce s`a mai intamplat .. ! Parca ar fi o poveste ce ti s`a intamplat tie 🙁 !
at 2:17 am
superb…nu am cuvinte….sper ca daca intradevar ati mers mai departe impreuna sa fie totul frumos si sa traiti intradevar o poveste frumoasa de dragoste asa cum pare cea pe care ne`ai povestito!aveti grija unul de celalalt!
at 9:46 pm
Lasa-te purtata de val,viata ne joaca uneori feste si pune piedici in fata noastra sa vada pana unde suntem dispusi sa mergem pentru a trai “fericirea”.Traieste-o pur si simplu, daca nu va mai merge in viitor, macar stii ca ai intalnit-o si ca ai avut aceasta sansa,vei ramane cu amintirea unei iubiri frumoase si vei sti ca ai facut tot posibilul s-o ai.Daca el oscileaza, azi asa, maine asa, si tot asa, renunta…ia-ti visele si pleaca pe un alt drum…nu-ti permiti sa-ti pierzi timpul cu el, multumeste-te ca l-ai intalnit si ca ai cunoscut fericirea… cu drag Kelly
at 8:46 pm
Lupta pentru iubirea ta si fericirea voastra, nu va lasati invinsi!Veti trai amandoi, nu vei locui cu familia lui!Intr-un final, vor vedea ca va este bine impreuna si se vor bucura pt voi! Si eu iubesc pe cineva mai mare decat mine,sunt 15 ani diferenta intre noi, iar familia mea a fost si este impotriva acestei relatii!Ne-a fost nu greu, ci foarte greu sa facem fata barfelor, urii din partea celorlalti, sa nu ne lasam afectati! Dar sunt sigura ca acolo unde exista iubire adevarata va fi si fericire si se va putea trece peste toate problemele!SUCCES
at 1:38 am
Nush ce sa zic…unele fete se cearta cu prietenii lor ,iar knd le mai da o sansa realizeaza k nu e si nu o sa fie la fel k inainte….Oricum inceark sa vezi si uh…daca tii atat de mult la el…iar diferentele de ani le gasesti oriunde…multe relatii sunt asa…;)e sooper povestea ta insa si km dureroasa…daca vrei sa imi scrii despre ce ai sa alegi….sau cum e acuma scriemi pe idd te_uby21 .poop si ai grija de tn
at 8:03 pm
Nibby,nu stiu cum tia mers cu baiatul asta,daca mai sinteti impreuna sau nu ,dar daca vrei o prietena scrie-mi,si eu am nevoie de o prietena,emailul meu gaby_victor2@hotmail.com,astept sa imi dai un semn de viata,ai grija de tine
at 1:32 am
Salut… sa stii ca am citit cu inima la gura cam tot ce ai scris… de ce? pentru ca si eu am patit ceva asemanator, si nu odata, chiar de 3 ori….si nu m„am invatat minte….
miar face placere, daca as putea lua legatura cu tine, sa vedem ce se mai poate face, sau ce nu mai trebuie facut.
poti sa ma contactezi la urmatoarea adresa de mail
agentu(underscore)marius(at)yahoo(punct)com sau pe mess, aceasi adresa.
at 11:41 pm
Este intr-adevar impresionanta povestea ta, ne tine cu sufletul la gura inca de la inceput si continuam sa citim pentru a vedea rezultatul… asa ca dupa cum vezi toata lumea asteapta un final. Si eu am o relatie cu un baiat cu 2 ani mai mic, parintii mei nu vor sa il accepte dar eu, pentru el credk pot trece si peste asta, eu ii voi face sa il accepte, e viata mea:).Cred k el se lasa influentat de mama sa si deasemenea a fost greseala ta cand i-ai spus de fastul iubit, cine s-ar fii gandit k asa va interpreta el totul, pe de alta parte ti-a facut deja prea mult rau.. Iti urez si eu succes in viitor!:)
at 11:36 pm
ai o poveste cum multe fete si ar dorii,ai un baiat kre a fost in stare sa si infrunte familia pentru tine,ai un baiat kre are 22 de ani si totusi iuebste mult,kre a facut multe pt tine.eu zic sa continui cu el.. consider k te iubeste f mult la fel cum si tu il iubesti pe el…si nu trebuie sa fii trista in legatura cu mama lui…orice ar fi sutn 2 iubiri diferite una de mama si una de femeia de langa el …
at 10:19 pm
frumoasa poveste de dragoste pacat de voi continuati-va povestea
at 4:59 pm
ar tr sa continui e o poveste minunata si sincer e pacat sa nu lupti daca ai incercat atatea pana aici. iti doresc succes si nu renunta la o asemenea iubire
at 1:54 pm
Am avut o poveste asemanatoare ca a ta,am renuntat ptr ca nu am mai gasit puterea necesara de a lupta si am regret in suflet si in ziua de azi,dat tu poti sa mai faci ceva,nu te lasa lupta ptr iubirea voastra ,o sa merite ,o sa vezi.Curaj!TE PUP!
at 1:56 pm
Am avut o poveste asemanatoare ca a ta,am renuntat ptr ca nu am mai gasit puterea necesara de a lupta si am regret in suflet si in ziua de azi,dat tu poti sa mai faci ceva,nu te lasa lupta ptr iubirea voastra ,o sa merite ,o sa vezi.Curaj!TE PUP!
at 11:20 pm
Lupta pt k ai pt cine.este o poveste destul de frumoasa si s vede k va iubiti.numai unul langa celalalt puteti trece peste toate.am si eu o rel d 4ani si tot la fel mama lui nu prea ma accepta dar nu o bagam in seama,luptam pt noi,sa ne fie noua bine,sa fim unul langa celalalt si sa ne iubim kt mai mult.luptati si iubitiva si veti invinge toate obstacolele.
at 11:37 pm
Daca el si-a aratat indiferenta inseamna ca nu te iubeste indeajuns de mult.Tu i-ai aratat cat de mult il iubesti si ti-a prins slabiciunea.Atunci cand iubesti asa cum ai iubit tu minutele inseamna suferinta.Asa ca nu prea puteati sta nedespartiti daca si el te iubea la fel de mult.Sa fii iubita!
at 12:01 am
foarte frumoasa povestea ji eu is tot in aceeasi situatie ca a ta
at 7:34 pm
este cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am citit-o . parerea mea este sa ramaneti impreuna .pt k va iubiti prea mult si nu conteaza ce zike mama lui. succes si iubiti-va mult
at 12:29 am
Povestea asta este super…si eu am avut probleme cu mama prietenului meu .. si inca mai am desi suntem impreuna de un an si jumatate… la fel ca in cazul tau,nu ma suporta,fara motiv…intotdeauna a fost o draguta cu mine cand ne intalneam dar pentru ea si pentru cei cu care vorbea despre mine eram ” curva ” sau “haita ” …
at 3:09 am
Tu iubesti intr-adevar…dar el nu te iubeste cu adevarat…cum tu esti dispusa sa renunti la tot,la mandrie,orgoliu,prietenii…si alte sacrifici care banuiesc k le-ai facut….asta inseamna sa iubesti…nu ce face el…la prima pb mai grea fuge.Sfatu meu este sa nu-l mai cauti deloc si nici sa nu-i mai rasp la tel,msg…sa vezi kt de disperat e,kt isi da interesul…macar o perioada…el stie k te poate avea oriknd si d-aia face asa.
at 8:04 am
ce inseamna sa iubesti?sa suferi, sa acaepti multe lucruri pe care tu nu le consideri in regula, sa faci ce spune celalat doar pentru a evita certurile, sa uiti de tine, sa te neglijezi pe tine?Nu asta inseamna sa iubesti, cu siguranta , insa cand te simti neglijata, uitata intr-un colt ,precum o carte prafuita, esti multumita de fiecare mic gest de dragoste si te bucuri de tot ce rimesti, pt ca esti si tu om si ai nevoie de iubire. Si un caine are nevoie de dragoste , de mangaiere dar un om?
Dar ce te faci cand te izbesti de un zid , de tacere, de indiferenta? Mai poti fi la fel de iubitoare , de rabdatoare? Probabil ca asta inseamna sa iubesti neconditionat…dar sa iubesti pe cineva care merita cu adevarat….