Petrecerea de pe plaja…
Author: Aurelio
Era miezul noptii… Marea facea o galagie pe care eu reuseam cu greu sa o acopar… Era vara, era cald, luna lumina cum nu am vazut-o niciodata sa o faca, parca mai rau sa imi puna si ea bete in roate… Aveam nevoie mare de intuneric… Imi trebuia cum imi trebuie aerul sa il respir.
Difuzoarele ma implorau sa le las sa se odihneasca putin. Macar o secunda… Le auzeam… Cum tipau, rageau din toate membranele… Luna inca nu ma ajuta… Marea incerca parca sa tipe si mai tare, sa ma faca sa tac. Nu voiam deloc.
Didier ma ajuta enorm… Sunetele sale stridente erau nu numai pe placul meu, ci si pe placul celor 1000 de oameni care venisera sa ma vada. Nimeni nu ma ajuta insa… Toti se rugau sa dau gres. Eram atat de concentrat incat imi numaram si bataile inimii.
Multimea se ridicase impotriva. Simtea nevoia sa se opreasca si sa se uite la mine. Nu voiam sa ii las deloc. Eram acolo. Eu conduceam ostilitatile. Totul era in mainile mele. Eu eram cel mai de sus. Nu stiu cu care putere si cu care parte a corpului mai reuseam sa ma rog de Luna sa se inchida, macar 10 secunde.
Didier ma ataca, era langa mine, voia sa ma ajute, dar parca se grabea. Si nu stiu de ce. Difuzoarele inca implorau, marea urla din toti rarunchii, Luna aproape ca ma orbea. Parca pana si nisipul inert mi se ridicase impotriva. Dar trebuia sa o fac.
Am strigat la Luna sa se opreasca… Sa stea. Marea a stat si ea cand m-a vazut atat de suparat. Lumea s-a oprit. Auzeam difuzoarele cum imi multumeau… Am ramas inert cateva milisecunde privind la multimea care astepta de le mine sa le umplu inimile si ochii de lumina. Eram aproape inconstient si lucram tot ce lucram aproape reflexiv.
Toti parca se rugau sa imi revin. Mi-au oferit ceea ce vroiam, dar nu mi-l puteau da decat doar pentru cateva momente… Didier m-a ajutat si el. A fost langa mine… Si am renascut. M-am miscat. Am plimbat doua fadere ca nimeni altul.
Blitzurile au pornit si parca plaja luase foc… Scannerele parca ma cautau toate pe mine si nu le spusesem sa faca asta. De ce o faceau? Mai aveam cateva secunde… Parca toti imi spuneau acest lucru ca sa ma faca sa il inteleg mai bine. Headurile s-au miscat si au luminat valurile marii parca cu mai multa putere decat erau setate de obicei.
Am auzit intr-un tarziu strigatul de lupta al difuzoarelor. „Stapane suntem din nou pregatite”. Am impins basi din butoane ca niciodata. Beatul a umplut plaja si parca cele doua piscine se uscasera sub luminile comandate de mine. Multimea era in delir si ii simteam ca nu isi pot da seama daca e vis sau realitate.
Facusem ce trebuia sa fac. Ma relaxasem. Am auzit Luna si marea cum vorbeau una cu alta: „Nu ii putem face nimic. Lasa-l! E ziua lui azi”. Nisipul parca imi mergea mieros pe la picioare. Se linistise si el. Luminile inca ardeau plaja, iar basii aruncati in difuzoare parca vroiau sa zgaltaie stancile de pe plaja pana cand numai ramanea nimic din ele… Luna s-a stins de tot.
Marea s-a retras. Multimea a tacut. Ma savurau. Ii auzem… Ajunsesem sa fac ceea ce stiam cel mai bine sa fac. Erau toti bucurosi. Au rasunat viorile. Ma pregateam sa inchei…
Vraja nu mai mai putea tine mult. Cu doua maini pe butoane, am reusit totusi sa iau o gura de apa. Nu imi dau sema cum. Viorile rasunau. Headurile se plimbau prin multime. Scannerele atacau piscinele. Iar blitzurile parca vroiau sa ma razbune. Erau calare pe multimea ostila, care intelesese si ea ca divinitatea e de partea mea in acea seara si ca nu imi poate face nimeni nimic.
Au ramas cu bucuria sufelteasca ca au apucat sa ma vada pe viu. Didier s-a oprit, David la fel… Ramasesem doar cu Dan, care imi arunca niste sunete de vioara si coruri ca nimeni altul. Imi promisese ca va fi langa mine si chiar asta facea. Ii auzeam pe toti cum se rugau sa ramana noapte pentru totdeauna. Si ca eu sa pot sa nu mai dorm niciodata, ci sa stau acolo ca ei sa ma poata vedea oricand. Imposibil.
Soarele isi facea loc, alungand luna de pe cer, marea se potolea sub imbierea caldurii sale, nisipul parca se topea in bratele lui. Eu aveam intalnire cu un domn batran, si nu puteam lipsi sub nici o forma. Toti erau dezamagiti, dar difuzoarele si luminile isi inchieasera ziua de munca si cereau odihna bine meritata. Se terminase…
