„Maraton muntos“
Author: D. Baer – Germania
De data asta a fost o altfel de calatorie. Fara muzee, fara stiluri arhitectonice, fara furnicarul pestrit al marilor orase. Un timp am mangaiat coamele muntoase din trei tari, ne-am ascaldat privirea in verdele neverosimil a trei mari lacuri (Vierwaldstattersee, Magiore, Como), am strabatut 121 de tuneluri si 291 poduri sau viaducte arcuite peste prapastii.
Sa parasim totusi statistica recordurilor turistice. „Bondarul“ nostru de 6 persoane plus sofer, serpuia rotund pe sosele inguste de parca tivea panglici pe marginea unei rochii de mireasa. Noi inghesuiam de-a valma pe retina inaltimi golase de gresie, caciuli de gheata, dealuri si kilometri de matase cu straluciri de smarald. Ba, la un moment dat chiar un incendiu de padure.
Cand sofer si masina au obosit, ne-am suit in „Bernina“ sau in vagonul cu vedere panoramica „Glacier Expres“. Pe primul, un tren cu ecartament ingust – l-am prins dupa ce, extenuati de traseul care strapunsese granita italiana la Menagio, am ajuns la Tirano. De aici, prin trecatoarea Bernina am atins St. Moritz. Cu al doilea am pornit de la Thusis pe o distanta de 220 km, intai la Flims si Laax, apoi la Disentis si, prin trecatoarea St. Gotthard, la Andermatt (2.644 m).
Am omis sa pomenesc de vreme. Dupa un foarte scurt prolog ploios la Lucerna, unde am avut pavaza… o batista (umbrelele stateau cuminti, inchise in geamantane) ne-a fericit o vreme calda. Miraculos, cand te gandesti ca in Germania, timp de trei luni, doar vreo 10 zile ne-a luminat soarele. Aici, la Lucerna, aparati de stropii reci, am pasit de-a lungul unui pod lacustru, inaltat pe piloni. Din loc in loc, sub boltirea acoperisului de lemn, pe frontoane, circa 30 de picturi cu scene si texte din Biblie.
Impresionant si neobisnuit acest lacas laic de cult bisericesc, datand din secolul al XV-lea. Locarno ne-a ispitit cu luciul lacului Magiore intr-un apus intarziat. Eram osteniti de drum, pe terasa Grand Hotel-ului un pianist isi incepea sau incheia repertoriul solistic, asternuturi proapete ne asteptau, dar noi tindeam spre lac, ratacind pe drumuri nestiute.
Aventura feroviara, din povestirea careia ne-am intrerupt a continuat prin trecatoarea Furka la Brig, Tasch si, in final, la Zermatt, unde ne astepta masina cu soferul. Am avut norocul sa calatorim cu persoane apropiate de varsta noastra, oameni cumpatati. Soferul avea stil, mustata „in furculita“ si umor. Am ajuns acum la punctual culminant: Matterhorn.
Cand, adolescent, invatam despre maretia lui, nu banuiam ca voi avea candva, fie si la peste 70 de ani, privilegiul sa-l vad de aproape. Trenuletul cu cremaliera ne-a cocotat la Gornergrat (3.136 m), de unde se deschide privelistea lanturilor Monte Rosa, Liskamm, Gemenii, Brathorn si „micutul“ de care am pomenit (4.478 m). Era o zi torida si staruind prea mult in admirarea privelistii alpine era sa facem insolatie.
Intamplarea a facut ca, dupa descindere, sa nimerim in miezul unei festivitati: era 1 august, ziua nationala a Elvetiei. Seniorul cu barbison alb, urmat, intr-o aliniere exemplara de femei in costume nationale, in urma lor venind un grup masiv de fluierasi, cu pantalonasi scurti si jachetele rosii. Seara a fost nemaipomenita, canonata de artificii, mai bine de 2 ore.
Zilele urmatoare am dat onorul Frantei. De la Martigny mai departe, prin Col de la Foreclaz, „bondarul“ a traversat fara probleme frontiera si ne-a depus la Chamonix. Era oare cazul sa pierdem rendez-vousul cu Mont Blanc? Nicidecum. Si iata-ne intr-o „gondola“ teleferica spre Le mer de Glace (100 FF de persoana aici – oricum mai ieftin decat 58 DM la Zermatt). De data asta norocul n-a fost de partea noastra, Un nor gros ne-a invelit ca intr-o plapuma cenusie. Pentru cateva minute doar, o spartura in opacitatea asemenatoare cetei londoneze ne-a ingaduit sa admiram varful muntelui.
Geneva si Berna, cuprinse si ele in acest maraton muntos, nu s-au bucurat, de aceasta data, de un interes deosebit. Companionii nostri le cunosteau si nu erau dispusi sa intarzie. La Geneva o plimbare de-a lungul lacului Leman, pe Quai de Mont Blanc, o pauza de odihna langa statuia ducelui de Braunsweig, in umbra aristocraticului hotel Beau Rivage si in apropierea lacului unde a fost injunghiata Sissy.
De la Geneva la Versoix, de aici la Coppet, unde mai sta in picioare palatul d-nei de Stael. Timpul economisit ne-a pemis sa stam mai mult la Charmey, o asezare cu atata farmec rustic incat nu-ti vine sa te desparti de stradutele in panta cu asezari inflorate. De langa pajistea hotelului Cailler, am pornit a doua zi, in jurul castelului Moleson, spre o „fromagerie demonstration“ de la Gruyenes. Cine a savurat celebrul „gruyerzer kase“ sau cunoscutul (aici) „tete de moine“, nu-i uita gustul.
Restul e intoarcere, nostalgie, amintire tandra. In plus, un regret, ca din rigoarea traseului stabilit n-am putut smulge un timp de oprire pentru Vevey, pe care l-am strabatut in viteza. Destul insa pentru a sesiza cum se intinde alene intre malurile scaldate de apele lacului Leman si coline domoale, acoperite de vii.
Dincolo de ele crestea umbra de jad a padurilor. Un colt din gradina demunita Elvetia, binecuvantat de o zana…
