Stanca
Author: Riana Anair
Valurile de jad isi renunta spuma pe tarmul pustiu si inghetat
un urlet firav vine din adanc
si lacrima, si vis, si uitare
navalesc prin verdele de cer
in sufletul sarat
de cenusa
si durere!
rasare din ultima lacrima un alt vis
care naste aceeasi privire,
acelasi zburator!
si stanca plange…
si valul crunt o spulbera intr-un nisip uitat si nedorit in misterul si miracolul marii!
(pentru acelasi suflet fericit!)
at 2:34 am
iubirea si ura cuprinnse intr-un suflet,dar precum o pasare phonix renaste din propriai cenusa ,asa si o iubire adevarata din vechea scanteie