Suflet gol
Author: Alina Calancea
Eu… mereu eu… Daca nu vorbesc cu cineva, daca nu scriu ceva, daca nu astept sa ma eliberez de aceasta matase prafuita devin isterica.
Sunt poate prea nervoasa. Se prea poate, dar sunt inca singura si disperata. Sunt goala in suflet, mult amarata, foarte nefericita.
Aceasta istorie a noastra se taraie fara stimuli noi. Fara sa reusim sa mai facem un pas inainte. Fara nici o dezlegare, lipsiti de orice dorinta.
Ar trebui sa fiu convinsa de acum ca intreband ceea ce nu se poate si nu se vrea – e fara sens. Dar eu inca sper. Cedez. Si aceasta dorinta a mea de a plange, este poate o placere pentru o pierdere ca asta.
Nu sunt indiferenta si totusi ma doare ca situatia asta seamana de-acum cu un ireparabil sfarsit. Esti cea mai simpla iubire. Dar cred ca am ajuns de-acum la limitele suportarii.
Nu pot si nu vreau sa mai sufar. In acest moment, cred ca viata noastra trebuie sa se schimbe odata si pentru totdeauna.
Te voi lasa sa pleci, nu mai am dorinta sa te retin. Tu si eu trebuie sa mergem pe strazi diferite. Existenta noastra in doi e irealizabila, iar nefericirea se poate sfarsi cu un omor… Ce sincer te ranesc…
at 10:51 pm
sunt inerta,caut la altii ceea ce nu mai gasesc la mine…
te inteleg, am toata compasiunea…