Ce Simt…
Author: LauRa
Ce simt acum este putin probabil sa stie cineva sau sa ma inteleaga, dupa clipele frumoase pe care le-am trait cu el nici macar amintirile nu mi-au ramas intacte.
A luat cu el tot… a plecat si o data cu el a plecat si sufletul meu, toate visele mele, sperantele si sentimentele mele.
Putine persoane au taria de a face ceea ce fac eu… e greu sa stapanesc toate sentimentele, regretele si toata suferinta mea care se bate pur si simplu cu ratiunea, se bate pentru ca vrea sa gaseasca o cale de a iesi, de a se exterioriza.
Iata un conflict des intalnit: inima si ratiunea se bat inca o data, una imi spune: „Plangi! Arata ca-ti pasa, arata ca-l iubesti inca si indiferent de ce ar face si il vei iubi in continuare cel putin la fel de mult ca pana acum“, iar cealalta imi spune: „adu-ti aminte ce a fost si cat te-a facut sa suferi, oare merita sa ii arati cat de mult a putut sa te faca sa-l iubesti dupa toate cele intamplate?“ o intrebare al carui raspuns nu-l gasesc sau poate ca l-am gasit dar mi-e greu sa-l accept.
Simt in inima ca o sageata de foc ce se rasuceste neincetat si care amplifica tot mai mult suferintele.
Mi-e greu sa cred ca nu a putut sa se schimbe pentru el si pentru noi, mi-e greu sa vad cum poate nevrand sau vrand imi arata cat am insemnat eu pt el.
Mii de intrebari imi izvorasc acum in minte si sunt din ce in ce mai confuza; nu vreau sa cred ca a fost doar un joc nu vreau sa cred ca pentru el n-am contat. Inca incerc sa caut in adancul inimii un raspuns si poate ca o data cu trecerea timpului va veni si acel raspuns.
Imi pare rau, poate ca nu trebuia sa fiu eu cea care sa puna capat dar a trebuit… de data aceasta ratiunea a invins glasul inimii.
Si acum ma intreb oare de ce s-au intamplat toate astea? De ce nu pot sa zic sunt fericita? Mi-e bine!… De ce trebuia sa existe suferinta? Se pare ca nu putem ocoli destinul, dar putem face in asa fel incat acesta sa fie mai bland cu noi.
Acum incep sa caut vinovati… indiferent de ce a fost de un lucru sunt sigura: o parte din vina am avut-o si eu… De cele mai multe ori nu mi-am dat seama atunci cand am gresit si de aceea n-am putut sa imi indrept greseala, insa uneori am stiut sa zic: „Iarta-ma, am gresit“.
Nimeni pe lume nu e perfect… suntem oameni si facem greseli… dar ce se poate spune cand facem aceleasi greseli de „n“ ori fara sa ne dam seama de asta… nici macar atunci cand iubirea noastra e in pericol. Oare se merita sa o riscam? Chiar trebuie sa o dam la o parte? Ce ar fi viata fara iubire?
Pentru cei ce stiu sa iubeasca si o fac cu adevarat raspunsurile la aceste intrebari sunt simple pentru ca ei stiu sa aprecieze adevarata importanta a dregostei in viata noastra. Sincer n-as fi vrut ca totul sa se termine asa. A fost prea frumos ca sa se termine asa…
Speranta inca exista… totul depinde de el si indiferent cat de mult voi suferi voi continua sa iubesc dar el va ramane mereu in inima mea pentru ca pe acolo a trecut si a lasat o amprenta pe care nimeni… nicicand nu o va mai putea sterge.
at 11:37 pm
Ce Sa ZiC GuRiTza MeA MiCa Ca DraGosTea FaCe MuLTe DiN oM ;))) Cu CoMenTaRiU AsTa CrEd Ca AI InCeRcaT Un PiC Sa Te DesCaRcI Si ErAi PuTiN NeLaMuRiTa La UneLe InTraBaRi Si Nu AvEaI La CiNe Sa aPeLeZi ErAi “SinGuRa” DaR LaSa Ca O Sa VeZi Ca SE Va sChImBa MuLTe In ViaTa NoAsTrA Si VeI VeDA MuLTe ReZuLTaTe Ce Te VoR FaCe aTaT De FeRiCiTa InCaT Nu iTi Va Ma TreBuI NiMiK VeI aVeA ToT Ce DoResTE IniMa Ta }}}pq{{{ Te IuBeSc GuRiTza MeA MiCa Si DuLcE ;))
at 1:47 pm
Te inteleg…..sunt in aceeasti situatie….si la fel ca si tine mi-am urmat ratiunea…imi pare atat de rau….l-am pierdut:-<....chiar daca toti imi spun ca nu merita nu mi-l pot scoate din inima:(