Fiecare clipa care trece
Author: DeeA
Cu fiecare clipa care trece ma adancesc mai mult intr-o uitare de sine care nu e tocmai nimerita pentru mine.
Ma intreb daca mai exista ceva in lumea asta in afara de suspiciuni, reprosuri, suparari, invidii, prostie, nepasare, interseze si ganduri rele. Ma incapatanez sa cred ca exista ceva bun, orice, macar 1% din tot ce se intampla.
E o incapatanare prosteasca, din cate vad. Fiecare greseste, poate unii mai mult, altii mai putin, depinde de context, de imprejurare, de mentalitatea fiecaruia, de ceea ce gandeste in clipa aceea, de ce simte, de cat de sensibil este.
Nu e un capat de lume, fiecare om poate trece peste enervare, peste vorbe aiurea, peste gesturi iesite din comun, dar asta nu inseamna sa iti bati joc de cineva, sa-l desconsideri, sa-l faci sa se simta extrem de prost, cu toate ca si tu, ca persoana ai gresit.
Nimeni nu este de vina pentru ca nu poti ajunge acolo unde vrei, nimeni nu e resposabil pentru ca altii, care sunt mai presus, vor sa fie totul asa. Nu trebuie sa confunzi lucrurile, trebuie sa-ti dai seama ca exista oameni care iti vor si binele.
Intr-adevar, e greu de acceptat si bataia de joc, si indiferenta unora care se cred mai presus, de fapt, tot ce se intampla e greu de acceptat. Ne razbunam unii pe altii din cauza ca suntem umiliti, ca suntem tratati mai prejos decat meritam sa fim.
Nu pot spune decat ca e trist, tot ce se intampla mi se pare o mare nedreptate. Ce ar fi daca totul ar fi in ordine, asa cum ar trebui sa fie, asa cum am vrea sa fie, asa cum meritam sa fie? Poate ar fi prea perfect si atunci ne complacem in situatiile date.
Si, cat de departe mai poti merge, cat mai poti crede ca si pentru tine exista ceva frumos? Deziluzii, dezamagiri, certuri, impacari, totul e trecator, chiar si noi insine.
Ne consumam fiecare clipa cu rautati si asta din cauza ca altii sunt rai cu noi. Avem impresia ca putem fi macar unul mai presus altuia, cand de fapt suntem in aceeasi situatie.
Lumea asta care ne inraieste ne face uneori sa nu mai tinem cont de cum suntem, de ce am vrea sa fie in viata noastra si atunci simtim ca toata rautatea care ne apasa, care constrange un suflet sa se inchida in el, nu face decat sa evapore ceva frumos, ceva la care tii, ceva care e uneori numai pentru tine.
Si atunci te tot gandesti daca mai meriti ceva, daca nu cumva ai gresit prea mult in lumea asta nenorocita care nu ti-a dat decat suferinta. Care ar fi raspunsul pentru tot ce se intampla?
Care ar fi raspunsul pentru viata asta chinuita in care ai parte numai de umilinte si altora, mai prejos decat tine, le este foarte bine? As vrea sa gasesc macar raspunsul la intrebarea asta, doar atat.
