Umbre
Author: DeeA
Privesc in noapte si umbrele imi joaca feste. Umbrele trecutului, umbrele prezentului… viitor nu exista. Ce straniu se amesteca unele cu altele si parca vad cum se misca si se unesc. Umbre enigmatice in noaptea mea!
De ce ma faceti sa ma infior? Sunteti asa departe, asa vagi, si totusi asa aproape; ma speriati. Nu mai treceti una pe langa alta, nu reconstituiti totul ca o reluare de film prost care trece din nou si din nou prin fata ochilor mei.
Liniste, unde esti? Tremur de frig, tremur aiurea, tremur in fata inevitabilului si asta numai intr-o noapte trista, intr-o noapte in care sentimentele nu mai au valoare, in care am presimtit ca a doua zi nu va mai exista nimeni langa mine.
Nu mai vreau sa vina noaptea, nu mai vreau sa ma mai chinui, ajunge. Frunzele vor muri in curand si, o data cu ele, speranta mea, ultima mea speranta, am mai indraznit, din pacate, sa mai am o speranta. Greseala mea.
Sa vezi cum totul se naruie sub privirea ta, cum ceva frumos se termina fara sa stii de ce, fara sa gresesti, fara sa ceri ce nu iti era cuvenit…
Stiam ca totul se va termina intr-o zi, dar nu stiam ca va fi atat de repede. Mai aveam ceva timp pentru noi, ceva timp in care sa-mi fii alaturi, in care sa-ti fiu alaturi. Of, ce greu e, mai greu decat credeam!