Tradare
Author: Maria Loredana Muntea
Tradare, hai fie cum zici tu, sa fiu tot eu cea cu vina… da, te-am tradat, si ce? Tu nu? Si, culmea, eu am fost cea inselata si mintita, mintind tradarea si minciuna, da!
Sunt o nebuna ratacind pe strazi, cu sufletul pierdut, sunt cea care intinde mana pentru o farama de iubire, cea care implora cerul cu o ruga stinsa sa-mi aline durerea ce-mi sfasie pieptul…
Durere… da, durere simt in pieptul in care mai demult batea o inima. Acum pe acolo curg suvoaie de lacrimi de sange, saraca inima ce plangi pentru un om care nu merita o lacrima.
Si tu, ce faci? Plangi? Am luptat pentru iubirea ta, degeaba, nu meritai, dar am luptat si am dus o batalie oarba cu tine.
Tu nu ai vazut, nu ai simtit, nu te-a durut sa pleci asa, fara sa privesti in urma, fara sa vezi dincolo de fereastra sufletului tau rece.
Si pot sa inteleg de ce te iert din nou, tot eu! Merg mai departe, tot eu… si-mi port durerea mea, tot eu…
