Lacrimile mele…
Author: DeeA
Lacrimile mele… se vor opri vreodata? Va exista cineva care sa le puna capat? Sau asta e tot ce a mai ramas? Dintr-o viata pe care ai incercat s-o traiesti asa cum ai crezut ca e mai bine, asa cum te-a indemnat constiinta, de ce trebuie sa ramana numai lacrimi?
Lacrimi… lacrimile mele. Cat de pretioase sunt aceste lacrimi in ochii altcuiva?
Am obosit, am obosit sa mai lupt pentru ce as dori sa fie al meu, pentru ceea ce cred ca mi se cuvine, pentru o vorba buna, pentru o apreciere, pentru a putea zambi, pentru a putea sa merg mai departe. E din ce in ce mai greu!
Imensitatea dezamagirilor ma copleseste, ma aduce intr-un stadiu de pesimism enorm. Si vad ca nimeni nu are puterea sa stea langa mine, nimeni nu poate sau nu vrea sa spuna macar o vorba buna…
Si, din nou, lacrimile, lacrimile mele care mi se par nesfarsite… Daca le-as fi strans, imi pare rau ca nu le-am strans, probabil ar fi format o mare, o mare de durere nesfarsita in care pluteau dezamagiri, o mare nesfarsita de suferinta si valuri intunecate.
Mi-e dor de o mangaiere, mi-e dor de intelegere, mi-e dor de liniste… si imi pare rau ca nu am strans lacrimile mele…
at 1:31 am
si eu regret multe dar….viata merge inainte.
at 1:32 am
fi tare
at 9:41 pm
cand citesc aceste strofe sau ce or fi ele ima duc aminte de ce am iubit eu candva dar faza ii ca eu nam iubit pe nimeni asa ca treeb sa fiti tari baieti si fete trebe sa dati uitari tot chiar daca nu poti incearca
at 7:43 pm
e ca si cum sufletul meu ar fi asternut aceste cuvinte…viata asta