De ce?
Author: DeeA
Exista mereu momente in care iti spui ca in viata ta exista o ordine, ca poti atinge un anumit stadiu in care te simti bine, in care ajungi la o complexitate a sentimentelor mai presus de ce a fost inainte. Crezi ca poti din nou sa simti, crezi ca exista din nou cineva in viata ta, cineva care te poate intelege, cineva care este alaturi de tine, un om care iti declara ca este prieten si ca tine la tine.
Oare este adevarat? Oare trebuie sa-l crezi? Acestea sunt primele intrebari. Cu timpul dupa luni de zile crezi, poate nu mai vrei sa crezi ca este adevarat, insa, intr-o zi iti dai seama ca, din nou ai crezut degeaba si ca lucrurile trebuie lasate asa cum sunt.
Asta ti se spune, asta ti se repeta: „Lasa totul asa cum e!“. De ce? Care e sensul? Care e sensul unei apropieri pentru ca dupa aceea sa simti ca ajungi la o departare mult mai mare decat ai fost vreodata de acea persoana…
Prapastia… Incetul cu incetul se casca o prapastie, o prapastie care pe zi ce trece se adanceste, care chiar daca a avut un punct de legatura la un moment dat, chiar si un firav podet din sfoara, acum a ramas numai un gol imens, un gol care se casca intre doi oameni care ar fi putut avea altceva.
Da, altceva, daca amandoi stiau ca nu va exista iubire sau dragoste (poate nici unul nu credea in asa ceva), exista o apropiere, o intelegere, exista „ceva“ care pentru unul dintre ei a fost mai presus decat credea ca va exista ceva vreodata.
Si, cand, intr-o zi, iti dai seama ca ai crezut in ceva, ca ai crezut degeaba, ca tot ce ai sperat sa fie si sa continuie, de fapt se naruieste, fara nici un motiv intemeiat… reusesti sa intrebi de ce… esti tratat cu indiferenta… ce poti face?
Exista multe variante… Ai taria de caracter sa renunti la niste clipe frumoase, esti destul de tare ca sa treci peste luni in care ai luptat ca sa-i poti fi alaturi? Reusesti sa lasi totul in urma si sa-ti spui ca nu a fost nimic?
Fiecare om greseste, toti avem defecte, insa as vrea sa inteleg un singur lucru: de ce un om care, de-a lungul multor luni, a putut intr-o anumita zi (chiar daca stiam ca nu are cum sa ma iubeasca, ci doar pretindea ca tine la mine), intr-o zi nu deosebita, sa fie de o pasiune arzatoare si de o tadrete care m-a impresionat?
Cum s-a putut comporta asa ca dupa aceea sa devina rece, sa nu-l mai intereseze ce simt, sa nu-si mai aminteasca frumusetea pe care am trait-o. De ce? Atat as fi vrut sa inteleg… De ce?
For my onlyone friend
at 12:11 pm
Iti pot spune eu de ce…si apoi am sa te intreb la randul meu : DE CE?
Pentru ca era nesigur, pentru ca iubea deja pe altcineva, pentru ca era cu mine! A fost cumplit sa descopar ca ai existat in viata lui fie si pentru o singura noapte…Nu te-ai intrebat daca sufletul lui era deja in alta parte?
Spune-mi: DE CE “l-ai imprumutat” cand el era cu mine? De ce ai crezut ca poti avea ceva ce nu era al tau?