In viata asta…
Author: DeeA
Intr-o zi am realizat ca trebuie sa merg singura pe drumul meu si de atunci incerc sa continui asa. M-am trezit in seara asta mergand singura pe strada si mi-am dat seama ca am invatat sa fiu singura. Am invatat sa las totul in urma, sa merg singura mai departe, sa nu cer nimic numanui. Am invatat sa nu mai cred nimic, am invatat sa ma bazez numai pe mine.
Trebuie sa marturisesc faptul ca n-a fost usor, insa acum am ajuns la un stadiu in care singuratatea asta imi da uneori putere. Mergand singura azi am realizat cat de multe m-a invatat viata asta.
M-a invatat sa accept singuratatea, sa accept respingerile, durerile, dezamagirile, prieteniile pierdute din cauza celor care nu m-au acceptat. Insa, in primul rand am acceptat sa merg singura pe un drum, pe drumul meu, asa cum e el, mai usor sau mai greu.
Mi-am dat seama ca trebuie sa ma ajut singura si ca nu am de ce sa cer mai mult decat am; nu voi avea niciodata. Pareri de rau, sperante, iubiri, le-am lasat pe toate in urma, mai simt ceva, mai vreau ceva?
Viata asta m-a invatat numai sa accept, numai sa cred ca imi este dat numai ce imi este dat si nu trebuie sa cer mai mult pentru ca n-am nici o sansa. Nu ma mai doare, nu mai simt. Traiesc pentru altii, simt pentru altii, nimeni n-a simtit pentru mine.
Insa am acceptat si asta, am acceptat tot ce a vrut viata asta pentru mine. Mergand pe drumul asta, singura in noapte, am acceptat tot, pana si ce nu ma gandisem ca voi vrea vreodata. Singuratate in noapte, copaci dezgoliti, cuvinte desarte, vorbe in vant…
Destin, viata, singuratate, amagiri, deziluzii, sperante… plecati toate prin vantul rece al unei toamne tarzii.
at 3:14 pm
Uneori resemnarea face mai suportabile sentimentele “negre”… insa e doar o etapa in evolutia fiecaruia. Omul a fost creat ca sa tinda spre mai mult, sa isi doreasca sa fie acceptat, sa isi depaseasca conditia… Viata e un drum cu suisuri si coborasuri, resemnarea e punctul de unde vei incepe sa urci din nou; tu alegi daca vei zbura sau te vei catara, zdrelindu-ti pentru a nu-stiu-cata oara sufletul! zambeste, in valea dintre suferinta si disperare, singuratatea e un oras fericit!
at 9:13 am
sa stii ca nu trebuie sa fii asa de sup pe viata……cine ti-a facut rau mai bn indeparteaza-l din viata ta si mergi mai departe…..viata trebuie traita la maxim….si eu am patit-o si totusi….inca mai sunt fericita…..chiar mai fericita decat atunci….
at 11:00 pm
skumpa, nu stiu daca te-ar putea intelege cineva mai bine decat mine…este foarte dureros, ma trezesc in aceasta clipala fel de pustie si singura…ce-i mai rau este k m-am obisnuit, nu mai am forte sa lupt si am ramas in resemnare…nu mai am curajul sa lupt…cred k m-am prabusit…vezi sa nu faci si tu la fel, mai salveaza ce se poate…este greu…
at 4:36 pm
Draga mea,am plans citinnd ce ai scris tu.Nu stiu daca l-ai scris din suflet,daca este asa sa sti ca nu esti singura si ca singuratatea cateodata este mai buna decat rele companii.Iti doresc numai bine si sa gasesti drumul tau in viata asta.Un pupik
at 12:29 am
super fain…il citesc si il recitesc…insa e foarte trist….sunt fraze in care ma regasesc…cert e ca ai un suflet mare si frumos…
at 6:41 pm
stii…la multi se intimpla multe,dar tu simti ceia ce vrei sa simti…pentru ca nu mai ai sperante..dar va veni momentul cind vei sesiza tot..ca acei copaci goi,acel drum pustiu ..dar ei tot sin ca tine si cred ca ei nu se simt singuri pentru ca tu esti cu ei…asa cum ei sint cu tine…nu incerca sa cauti..soarta te va gasi pe tine..numai cu rabdare..succes
at 3:10 pm
ati privit vreun rasarit de soare pe plaja la costinesti sau vama veche cu iubitul sau iubita? sunt sigura ca perechea ta te astepta pe undeva sau poate ai trecut pe linga ea de atitea ori… nu suntem niciodata singuri!
at 10:24 pm
Da…ce pot sa zic…oare cata durere exista pe pamantul asta…oare de ce cei buni sufera iar cei rai se bucura de suferinta lor?…Doare…stiu….si pe mine la fel….parca eu am scris asta…
at 1:27 pm
foarte frumos ce ai scris….desi e trist. Am citit de mai multe ori ce ai scris…sunt unele fraze in care ma regasesc si eu. Sper sa-ti gasesti perechea potrivita…numai bine
at 8:08 pm
Multie) se regasesc in ceea ce ai scris. Trist dar adevarat…
at 3:53 pm
eu cred k omul p lumea aceasta e facut sa fie sg.ne creem relatii cu ceilalti numai pt k ne e frica de singuratate si poate ne creem s iluzii k iubim.knd parasim lumea aceasta placam tot singuri nu luam pe nimeni cu noi…esti una cu natura simti in ea alinarea p care nu o poti 0rimi de la cineva…ganditi va k nu e chiar iubire ceea ce simtim.knd esti cu pers iubita vr s fie numai pt tine.dar at knd ne despartim nu mai avem nici un drept asupra ei ,face ce vr.iar cu timpul o uiti nu t mai intereseaza.poate doar o iubire adevarata nu se uita.te doare chiar de au trecut si ani…
at 6:17 pm
am iubit si ma parasit , stiu ca poate ca intrun fel este si vina mea ,dar am iubito atat de mult si ea mia spus ca niciodat nu ma va lasa , singura mea vina este ca nu am facut bani , nu asa cum se astepta ea , traim intro lume materiala ?unde nu este loc de iubire , o sa mai iubesc vreodata ? eu sper findaca eu cred in iubire
at 10:56 pm
intradevar ceea ce ai scris e destul de trist … probabil ca viatza nu e roz , nu cu toata lumea , insa eu sunt de parere ca viatza trebuie sa ne-o facem singuri mai usoara , nu trebuie sa ne lasam condusi de oricine …
at 12:13 pm
adevarat ceea ce ai spus..dar in viata inveti din propriile tale greseli, trairi. am invatat k nu poti sa faci p cnv sa te iubeasca, tot c poti face este sa fii o persoana iubita, restul depinde de ceilalti….
at 4:15 am
am trecut si eu prin acelasi lucru si am sfarsit de a ma agata de un dobitoc doar din teama de a nu ramane singura toata viata…acum k ma gandesc mai bine,e mult mai frumoasa singuratatea fara barbat si fara prietene barfitoare
at 4:20 pm
acum trec shi eu prin asta.mie greuu foarte tare.citeodata nustiu ce sa fac..
at 11:21 pm
hmmmmmm in situatia asta ma aflu si eu :(……iubeste, minte, inseala, iti plange in brate,iar minte si tradeaza etc……si? dupa o poveste de dragoste care a durat ani de zile a ramas dor o amintire amara care m-a impins sa aleg singuratatea….timpul vindeca! asa este insa timpul a trecut iar rana mea este mare si infecta 🙁 sunt singura, gandesc clar si uneori aiuria, merg inainte si inapoi,zambesc si plang, simt nev de a fi cu el si il resping din tot sufletul,il iubesc si-l alung,caci ma raneste….singuratatea este personalitatea mea si totusi zambesc,caci ma iubeste cineva, Dumnezeu 🙂
at 9:12 am
ei na cei cu voi lume???lasati pesimismul si luati partea buna a lucrurilor.Nu face-ti prostia de a renunta la dragoste ,ce-i greu de inteles aici inseamna ca persoana cu care a-ti fost alaturi atata timp nu va merita…si sa stiti ca dragostea nu se cauta din disperare… zimbiti sa vi se lumineze sufletul , iubiti si lasativa iubiti(te)…
at 1:42 pm
dk ai stii kat t inteleg!…mi-i s potriveste la fix,dar incerc sa vad partea buna a lukrurilor,pt ca sincer,exista!dk din fiekare incercare si suferinta ne-am mai alege ku putina intelepciune si putere de a merge mai departe atunci toate sunt bine venite,dar dk acestea n rapun,atunci nu mai e bine,dar eu zik asa:D-zeu da fiekaruia kat poate sa duka!iar cei kre cedeaza in fata suferintelor si ajung sa faca gesturi extrme inseamna k n-au stiut s vada partea buna a lukrurilor,n-au crezut k exista,n-au kautat-o!ai fakut o descriere gen Bacovia,kum d altfel obisnuiesc si eu!oamenii kre sufera k sunt sg,neindreptatiti,raniti,marginalizati sunt sensibili,si tokmai d asta vad ceea c e in jur in kulori sobre!nu ai kum s t bukuri k esti nefericit,sg arme p kre l ai atunci trbuie sa fie:taria si speranta!e groaznik s fi pesimist,te supui sg unui chin d kre nu skapi usor si teafar dk nu iti revii,dk nu gasesti motivul pt kre s merite s lupti!singuratatea doare,e klar,kiar dk ne intarim si mergem mai departe!apasa atat d tare inkat simti k cineva iti smulge inima din piept!sa recunoastem:cine e fericit k e sg sau oare e bukurie mai mare k atunci kand ai alaturi d tine fiinta draga alaturi d kre lupti la bn si rau?nu kred!k nu avem insa toti parte d acest dar e altceva!suferinta intelepteste,iti da puteri nebanuite,dar la modul exagerat parca ti-i s pare nedrept si t doare!toti vrem si traim ku speranta k ne va fi mai bine,iar k asta e in zadar,e altceva!am atatea d spus…dar m opresc aici!
at 3:06 pm
Citeam ceea ce ai scris si ma minunam cu fiecare nou cuvant asezat in text. Cred ca este inutil sa mai spun ca tot ceea ce ai incercat sa descrii am inteles din primele randuri. Ca si tine, am invatat ca atat timp cat nu te bazezi pe nimeni si nu ai pretenii de la cei din jur, nu risti sa fii dezamagit. Am invatat, ca si tine, sa-mi accept soarta, dar nu pot sa ma resemnez si sa nu incerc sa fac ceva mai mult pt mine. Chiar daca acum sint singura, chiar daca acum nu pot sa ma bucur de viata in doi, chiar daca acum nu iubesc si nu sint iubita asta nu inseamna ca nu mai sper sau nu imi doresc sa ma bucur de viata. Stiu ca la un moment dat voi fi, din nou, fericita. Voi iubi si voi fi iubita. Orice invat are si dezvat. Concluzia: asa cum am invatat sa traiesc singura cu siguranta va exista cineva care va reusi sa ma faca sa renunt la singuratate. Incearca sa alungi gandurile mai putin placute si ai sa vezi ce intorsatura pot lua lucurile. Cu siguranta, mai exista DRAGOSTE adevarata, iar noi trebuie sa avem grija doar sa o vedem at cand isi face aparitia in vietile noastre. Iubiti si lasati-va iubite (i)!
at 4:06 pm
Te-ai gandit vreodata ca nu exista aceasta dragoste adevarata? Ca totul e un simplu interes? Ca oricat ai incerca sa multumesti, cineva tot va fi nemultumit?
at 9:48 pm
un ssfarsit,un nou inceput! Intr-adevar ,este dureros si doar cu timpul iti dai seama ca acel sfarsit nu e un sfarsit de drum…..zambiti prieteni oricat de dureros ar fi !!!!! Nu-mi mai gaseam rostul in viata,pana cand am vazut oameni bolnavi care nu se mai pot vindeca,oameni care nu au ce pune pe masa…..a suferi din dragoste este o boala curabila iar ca sa poti trece de acest obstacol trebuie sa te impaci in primul rand cu tine insati,doar asa vei putea zambi din nou 🙂 Fruntea sus!
at 6:09 pm
Ha Ha Ha! Asta chiar e o descriere buna pentru a castiga premiul pentru Emonel & Co. Dumnezeule, asa disperata de viata poti fi?
at 6:10 pm
Dar talent scriitoricesc exista, good for you!
at 10:59 am
credeti ca numai femeile sufera? a-ti incercat vreodata sa intelegeti un barbat? cand iubim dc inselam? dc flirtam cu altul? si sunt multe..eu de ex. incerc sa inteleg femeile.ce nu-mi place la ele ca incerca sa-ti interzica unele lucruri.si va zic ca sa intelegeti cum sta treaba cu barbatii.au nevoie de un pik de libertate..sa iasa 1 data la 1 luna la bere cu baietii,colegii,sa i se spuna atunci cand trebuie si sa i se arate ca e iubit..in casnicie vine omu de la servici ii pui mancare calda repede..il pupi ori de cate ori vine si pleaka de la servici.dormi k el nu cu copilul.faci sex ori de cate ori doreste el si sunt multe..acuma va zic ca eu inteleg femeile.ii dai o floare fara sa fie ziua ei,o asculti cand are ceva de zis si incerci sa o intelegi..plinge ,plingi alaturi de ea.o respecti si faci si treburile casnice alaturi de ea..esti alaturi cu trup si suflet.o lasi sa-si vada prietenele si niciodata nu o intrebi decat daca vrea sa-ti spuna..nu esti gelos asa aiurea fara motiv..2 oameni care se iubesc nu se cearta niciodata.ei comunika si cand sunt probleme le rezolva amandoi..ca vb aia la bine si la rau..si altceva nu-ti plingi de mila..eu i-ti doresc multa bafta..si daca postez eu povestea vietii mele s-ar putea sa nu am rival..dar viata merge inainte si trebuie sa renasti din propria cenusa..undeva exista un suflet singur care te asteapta..multa sanatate si fericire i-ti doresc
at 10:28 pm
Dumnezeu ma pune la incercare timpul, viata amara nu m-a lasat, nu i-mi da voie sa respir nu stiu cu ce am gresit sa sufar asa dar in acelasi timp realizez si accept ca trebuie sa merg tot inainte fara a cere nimanui o cana de apa. Sufar in tacere cand cazi important e sa stii sa te ridici nu mor cai cand vor cainii.
at 10:46 pm
Fratii mei a-m ajuns sa bat la poarta cu-i nu me drag asa mi-a fost scris pe cine sa invinovatesc? Tot inainte stiu ca sunt altii mai rau ca noi si nu mai zice nimic.
at 4:10 pm
Privi pe furiş la fusta ei. Era mai albastră ca de obicei şi apretată mai tare. Fusta i se potrivea ca o cochilie unei scoici. Să poftească cineva să încerce a deschide cu forţa valvele unei scoici închise. Ale unei scoici uriaşe, cât fusta asta de mare. Trebuie călcată în picioare, trebuia făcută mâzgă şi ţăndări, cum a procedat pe vremuri, când era copil, pe malul mării. Scoica nu ceda şi nu se ivea nicio crăpătură. Încă nu văzuse niciuna goală puşcă. Ce animal ţinea cu atâta forţă valvele închise? Voia să afle numaidecât, avea în palme făptura aceea dură, încăpăţânată, se chinuia cu degetele şi cu unghiile, scoica se chinuia şi ea. Kien jurase să nu facă niciun pas din locul acela, până când n-o va deschide cu forţa. Scoica jurase contrariul, nu voia să fie văzută. De ce i-o fi ruşine, se gândise el, că pe urmă îi dau drumul să se ducă, despre partea mea o închid la loc, nu-i fac niciun rău, promit solemn, dacă e surdă să-i transmită bunul Dumnezeu promisiunea mea. Dusese tratative cu ea vreme de câteva ceasuri. Cuvintele lui erau la fel de slabe ca şi degetele. Ura căile ocolite, nu-i plăcea să meargă decât de-a dreptul la ţintă. Spre seară trecuse un vapor mare, departe în larg. El se repezise la literele imense, negre, de pe bordul lui şi citise numele . Atunci îl umflase râsul, cât era de furios, şi-şi încălţase ca fulgerul ghetele, izbise scoica de pământ cu toată puterea şi executase un dans gordian al bucuriei. “Bocancii” lui zdrobiseră scoica. În curând zăcea goală puşcă în faţa lui, o grămăjoară jalnică, mâzgă şi înşelăciune şi încolo niciun animal.
at 4:11 pm
Privi pe furiş la fusta ei. Era mai albastră ca de obicei şi apretată mai tare. Fusta i se potrivea ca o cochilie unei scoici. Să poftească cineva să încerce a deschide cu forţa valvele unei scoici închise. Ale unei scoici uriaşe, cât fusta asta de mare. Trebuie călcată în picioare, trebuia făcută mâzgă şi ţăndări, cum a procedat pe vremuri, când era copil, pe malul mării. Scoica nu ceda şi nu se ivea nicio crăpătură. Încă nu văzuse niciuna goală puşcă. Ce animal ţinea cu atâta forţă valvele închise? Voia să afle numaidecât, avea în palme făptura aceea dură, încăpăţânată, se chinuia cu degetele şi cu unghiile, scoica se chinuia şi ea. Kien jurase să nu facă niciun pas din locul acela, până când n-o va deschide cu forţa. Scoica jurase contrariul, nu voia să fie văzută. De ce i-o fi ruşine, se gândise el, că pe urmă îi dau drumul să se ducă, despre partea mea o închid la loc, nu-i fac niciun rău, promit solemn, dacă e surdă să-i transmită bunul Dumnezeu promisiunea mea. Dusese tratative cu ea vreme de câteva ceasuri. Cuvintele lui erau la fel de slabe ca şi degetele. Ura căile ocolite, nu-i plăcea să meargă decât de-a dreptul la ţintă. Spre seară trecuse un vapor mare, departe în larg. El se repezise la literele imense, negre, de pe bordul lui şi citise numele . Atunci îl umflase râsul, cât era de furios, şi-şi încălţase ca fulgerul ghetele, izbise scoica de pământ cu toată puterea şi executase un dans gordian al bucuriei. “Bocancii” lui zdrobiseră scoica. În curând zăcea goală puşcă în faţa lui, o grămăjoară jalnică, mâzgă şi înşelăciune şi încolo niciun animal.
at 4:11 pm
Privi pe furiş la fusta ei. Era mai albastră ca de obicei şi apretată mai tare. Fusta i se potrivea ca o cochilie unei scoici. Să poftească cineva să încerce a deschide cu forţa valvele unei scoici închise. Ale unei scoici uriaşe, cât fusta asta de mare. Trebuie călcată în picioare, trebuia făcută mâzgă şi ţăndări, cum a procedat pe vremuri, când era copil, pe malul mării. Scoica nu ceda şi nu se ivea nicio crăpătură. Încă nu văzuse niciuna goală puşcă. Ce animal ţinea cu atâta forţă valvele închise? Voia să afle numaidecât, avea în palme făptura aceea dură, încăpăţânată, se chinuia cu degetele şi cu unghiile, scoica se chinuia şi ea. Kien jurase să nu facă niciun pas din locul acela, până când n-o va deschide cu forţa. Scoica jurase contrariul, nu voia să fie văzută. De ce i-o fi ruşine, se gândise el, că pe urmă îi dau drumul să se ducă, despre partea mea o închid la loc, nu-i fac niciun rău, promit solemn, dacă e surdă să-i transmită bunul Dumnezeu promisiunea mea. Dusese tratative cu ea vreme de câteva ceasuri. Cuvintele lui erau la fel de slabe ca şi degetele. Ura căile ocolite, nu-i plăcea să meargă decât de-a dreptul la ţintă. Spre seară trecuse un vapor mare, departe în larg. El se repezise la literele imense, negre, de pe bordul lui şi citise numele . Atunci îl umflase râsul, cât era de furios, şi-şi încălţase ca fulgerul ghetele, izbise scoica de pământ cu toată puterea şi executase un dans gordian al bucuriei. “Bocancii” lui zdrobiseră scoica. În curând zăcea goală puşcă în faţa lui, o grămăjoară jalnică, mâzgă şi înşelăciune şi încolo niciun animal.
at 4:14 pm
Privi pe furiş la fusta ei. Era mai albastră ca de obicei şi apretată mai tare. Fusta i se potrivea ca o cochilie unei scoici. Să poftească cineva să încerce a deschide cu forţa valvele unei scoici închise. Ale unei scoici uriaşe, cât fusta asta de mare. Trebuie călcată în picioare, trebuia făcută mâzgă şi ţăndări, cum a procedat pe vremuri, când era copil, pe malul mării. Scoica nu ceda şi nu se ivea nicio crăpătură. Încă nu văzuse niciuna goală puşcă. Ce animal ţinea cu atâta forţă valvele închise? Voia să afle numaidecât, avea în palme făptura aceea dură, încăpăţânată, se chinuia cu degetele şi cu unghiile, scoica se chinuia şi ea. K
Bien , jurase să nu facă niciun pas din locul acela, până când n-o va deschide cu forţa. Scoica jurase contrariul, nu voia să fie văzută. De ce i-o fi ruşine, se gândise el, că pe urmă îi dau drumul să se ducă, despre partea mea o închid la loc, nu-i fac niciun rău, promit solemn, dacă e surdă să-i transmită bunul Dumnezeu promisiunea mea. Dusese tratative cu ea vreme de câteva ceasuri. Cuvintele lui erau la fel de slabe ca şi degetele. Ura căile ocolite, nu-i plăcea să meargă decât de-a dreptul la ţintă. Spre seară trecuse un vapor mare, departe în larg. El se repezise la literele imense, negre, de pe bordul lui şi citise numele . Atunci îl umflase râsul, cât era de furios, şi-şi încălţase ca fulgerul ghetele, izbise scoica de pământ cu toată puterea şi executase un dans gordian al bucuriei. “Bocancii” lui zdrobiseră scoica. În curând zăcea goală puşcă în faţa lui, o grămăjoară jalnică, mâzgă şi înşelăciune şi încolo niciun animal.
at 4:15 pm
Privi pe furiş la fusta ei. Era mai albastră ca de obicei şi apretată mai tare. Fusta i se potrivea ca o cochilie unei scoici. Să poftească cineva să încerce a deschide cu forţa valvele unei scoici închise. Ale unei scoici uriaşe, cât fusta asta de mare. Trebuie călcată în picioare, trebuia făcută mâzgă şi ţăndări, cum a procedat pe vremuri, când era copil, pe malul mării. Scoica nu ceda şi nu se ivea nicio crăpătură. Încă nu văzuse niciuna goală puşcă. Ce animal ţinea cu atâta forţă valvele închise? Voia să afle numaidecât, avea în palme făptura aceea dură, încăpăţânată, se chinuia cu degetele şi cu unghiile, scoica se chinuia şi ea.
Biensur , jurase să nu facă niciun pas din locul acela, până când n-o va deschide cu forţa. Scoica jurase contrariul, nu voia să fie văzută. De ce i-o fi ruşine, se gândise el, că pe urmă îi dau drumul să se ducă, despre partea mea o închid la loc, nu-i fac niciun rău, promit solemn, dacă e surdă să-i transmită bunul Dumnezeu promisiunea mea. Dusese tratative cu ea vreme de câteva ceasuri. Cuvintele lui erau la fel de slabe ca şi degetele. Ura căile ocolite, nu-i plăcea să meargă decât de-a dreptul la ţintă. Spre seară trecuse un vapor mare, departe în larg. El se repezise la literele imense, negre, de pe bordul lui şi citise numele . Atunci îl umflase râsul, cât era de furios, şi-şi încălţase ca fulgerul ghetele, izbise scoica de pământ cu toată puterea şi executase un dans gordian al bucuriei. “Bocancii” lui zdrobiseră scoica. În curând zăcea goală puşcă în faţa lui, o grămăjoară jalnică, mâzgă şi înşelăciune şi încolo niciun animal.
at 1:02 am
ma reagasesc in cuvintele tale,cred k la un moment dat fiecare simte k vrea sa fie singur… k sa nu mai sufere… si acest lucru ii da putere sa mearga mai departe, uimindu-l de puterea lui.dar totusi trebuie sa avem Incredere si Speranta k o sa fie Bine.
at 8:53 pm
bravo e cel mai minunat lucru care lam auzit ma regasesc in versurile tale enorm de mul am plans mult la citirea ei si te felicit pt ea