Suflet ratacit
Author: Gratiela
Un suflet ratacit in negura vremurilor, ce nu-si gaseste linistea de multe secole.
Vieti la rand a tot cautat, a incercat sa evolueze slefuindu-se, dar inca aspira spre culmi mai inalte.
Si cand a intalnit nimicnicia celor din jur, s-a bucurat pentru o clipa crezandu-se superior. Si a cutezat sa strabata alte meleaguri, de lume uitate, cautand concurenta. A intalnit suflete care au salasluit in filozofi, doctori, cercetatori, dar a constatat ca uneori sufletul unui cersetor, de exemplu, e mult deasupra celor stilati, titrati si totusi de multe ori obtuzi.
El a vazut cu claritate sufletele, nu trupurile pline de defecte si pacate si, debusolat, n-a mai stiut cu cine sa concureze, nici nu mai stia pe cine sa aprecieze…
Si atunci a intrebat divinitatea ce trebuie sa mai faca, in ce categorie sa se integreze, prin cate vieti si trupuri sa mai treaca, pentru a ajunge la marea judecata.
Prin cate trebuie sa mai treaca acest suflet ratacit, sa se absolve de pacate, sa fie in sfarsit in libertate? Oare vor mai exista multe peregrinari, el a cerut celui de sus asa o cruce grea? Sau i-a fost data doar pentru ca asa trebuia sa fie, pentru ca asta merita?
Poate cineva raspunde la aceste intrebari? Si daca da, puneti-va macar putin in pielea mea. Caci ati ghicit!…eu sunt acel suflet ratacit.
Gratiela
at 11:24 pm
suflete ratacite suntem totzi … cautare ne face sa fim oameni diferitzi si in acelasi timp ne deschide portzi albe spre o lume nebuna pe care de fapt o formam tot noi
at 10:29 pm
e frumos si in aceeasi timp si dureros…cine intelege si presimte sentimentul citind…la fel ca sufletul meu ratacit
at 1:21 am
Fiecare dintre noi are in el acea “suflare de viata”unii ii spun suflet,altii ii spun spirit, dar nu e bine sa le confundam.Daca ai fi spus ca esti o entitate sau un spirit reincarnat as fi inteles ca te simti ratacit sau ca bantui, dar tu spui ca esti un suflet,asta inseamna ca ai niste sentimente pe care nu le intelege inca nimeni,ori ca esti un neadaptat ,ori ca intr-adevar nu ai intalnit inca sufletul “pereche” care sa te-nteleaga;poate ca nu ai nici cautat.Nu stiu ce cauti de fapt, nu esti foarte explicit,pentru a te “mantui” ca suflet nu exista termenul de “concurenta”si atunci ,cu cine vrei sa concurezi?cu tine insuti?In viata se spune ca fiecare are crucea lui,adica o cale de urmat ,o lectie de invat, tu poate ti-ai uitat lectia sau pedeapsa pe care o ai de ispasit aici si acum,in aceasta lume,in care spui ca te tot intorci.Sfatul meu e sa reanalizezi ce vrei de fapt si sa te reanalizezi in primul rand pe tine ca suflet si abia apoi sa cauti defectele in altii pentru ca e foarte usor sa vezi “paiul din ochiul celuilalt, dar sa nu vedem “barna”din propriul nostru ochi.