Declaratie de dragoste
Author:Geo Dinescu
Azi este luni si m-am trezit cu noaptea in cap pentru a ma indragosti.
Nimic nu-mi poate sta in cale, nici macar individul cu care am impartit noaptea trecuta patul. In timp ce-mi beau cafeaua ii mai arunc cate o privire ba blanda, ba furioasa, ba plina de pasiune; dar ma opresc in cele din urma la cea furioasa. Ticalosul inca mai vrea sa doarma. Poate e dragoste, dar nu, nu-l pot iubi chiar pe el, nu ca nu ar insemna nimic pentru mine, altfel ce ar mai cauta sa-si petreaca intreaga noapte cu mine?
Dar cand il vad cum doarme linistit si nici macar nu-mi simte lipsa, parca-mi vine sa trag cearsaful cu tot cu el, sa-l trantesc pe podea, sa-l vad cum nu stie pe ce lume e si cum incearca disperat sa-si ascunda trupul gol. Mi-as dori sa pot face asa ceva, m-ar amuza foarte tare dar, prefer sa-mi imaginez doar.
Acum stau langa el si-l privesc cum doarme. E chiar frumos; niciodata nu mi s-a parut atat de placut chipul lui. Este linistit ca un copil care nu trebuie sa mearga la scoala. Nu l-am iubit niciodata mai mult ca in aceasta dimineata, parca acum il vad pentru prima data si mi se pare minunat ca nu-l mai dispretuiesc. Are tot dreptul sa doarma, om e si el.
Imi este foarte clar ca nu pe el am sa-l iubesc; cu toate acestea, parca as astepta sa se trezeasca singur. Toate amintirile lui despre mine trebuie sa fie desavarsite. Mai am timp sa plec in cautarea dragostei vietii mele, ba chiar ma bate gandul sa merg maine, dar nu, nu mai este timp, in ritmul acesta nu-l mai gasesc niciodata pe cel care ma va iubi toata viata si ma va privi in fiecare dimineata pana ma voi trezi.
Nici habar nu am cum arata barbatul vietii mele, dar sigur imi zambeste mereu. Asta din pat este prea serios si nu suporta dragalaseniile. Nu-mi place. Ba-mi place. Nu-mi place. Ba da, imi place. Daca stau mai bine si ma gandesc, parca nu-mi place… ba da… imi place dar nu prezinta prea mult interes. E cam usuratic.
Deja este ora zece si eu nu am plecat. De fapt, inca sunt in camasa de noapte; este atata liniste in casa asta ca as sta aici o vesnicie. Ador sa lenevesc dimineata. Daca ar fi dupa mine, totul ar trebui sa inceapa dupa ora sase seara. Sa nu trebuiasca sa facem nimic decat atunci cand suntem cu adevarat treji. In acest caz, iubitul vietii mele leneveste si el acum.
Daca suntem facuti unul pentru celalalt inseamna ca nici el nu suporta diminetile si a mai ramas acasa, pentru ca stie ca si eu fac la fel. Vezi? E adorabil, cum se gandeste el la mine… Cum as putea sa nu-l iubesc? Cu siguranta este si foarte frumos ca nu as putea sa dorm o viata alaturi de un barbat urat. Si in serile romantice cand mi-ar sopti el la ureche: “Esti cea mai frumoasa femeie din lume…”, cum as putea sa-i spun, tot la ureche: “Tu, nu…”.
Este ora unsprezece.
Am terminat prima cafea si individului nici prin cap nu-i trece sa se trezeasca. Cred ca ar fi oribil sa fiu nevoita sa stau o viata intreaga cu un om care doarme mai mult decat mine. Il invidiez ca nu are nici o treaba, nici eu n-as fi avut daca nu trebuia sa ma trezesc sa-mi caut jumatatea. Ora mea de trezire este atunci cand apune soarele. Dar cand o sa ne intalnim nu-mi va parea deloc rau pentru dimineata asta pierduta. Trebuie sa fac si eu un sacrificiu.
Deja este ora doisprezece si inca nu ma pot desprinde de fotoliul in care stau. Probabil ca si iubitul meu asteapta ca femeia din patul lui sa se trezeasca si sa plece la ea acasa pentru ca el sa poata porni in cautarea mea. Cu siguranta este foarte nervos ca nu ma poate intalni mai repede dar nu mai dureaza mult si totul va reintra in normal.
Cat il iubesc… stiu ca toate femeile ma invidiaza pentru norocul ce a dat peste mine, stiu ca toate si-ar dori sa-si cunoasca perechea ideala dar poate ca intr-o buna zi vor avea si ele norocul meu. Ma simt mai buna si deasupra tuturor. Nu mai am rabdare pana-l voi intalni. Parca-mi este si putin somn. Daca ma voi intinde in pat, omul acesta se va trezi si nu voi mai pleca niciodata sa-mi intalnesc alesul. Trebuie sa-l las sa plece singur, altfel nu voi rezista tentatiei. Mai bine-mi mai torn cafea si astfel voi reusi sa raman treaza.
Este ora unu dupa amiaza si eu inca lenevesc. Imi place la nebunie mai ales ca o raza de soare mi-a intrat in casa si-mi mangaie obrazul. Ce fericire!… nu-mi aduc aminte cand am fost ultima oara atat de relaxata. As putea sa mor acum si nu mi-ar parea rau decat de faptul ca nu am apucat sa vad chipul frumos al iubitului meu. Avem atatea sa ne spunem… eu am sa-l mint, ii voi ascunde multe lucruri. Trebuie sa stie de la bun inceput ca sunt perfecta pentru el.
Nu trebuie sa ma cunoasca asa cum sunt cu adevarat pentru ca ma va dispretui. El nu va intelege ca desi voi fi iubita lui voi avea nevoie sa plec de acasa, singura; nu va intelege cand voi refuza sa-i dau amanunte legate de calatoriile mele si multe alte lucruri, pur femeiesti. Este barbatul perfect pentru ca nu va sti niciodata ca nu el a fost singurul din viata mea; cum sa-i explic ca pe toti i-am iubit enorm si ca fiecare la randul lui a fost idealul meu?
Putini oameni sunt capabili sa inteleaga dragostea unei femei.E clar, singura posibilitate de a-l face pe acest minunat barbat sa ma iubeasca este sa-l mint. Nu este ceva nou pentru mine si ma consolez cu gandul ca nu-mi va fi greu deloc.
S-a facut ora doua.
Nu o sa inteleg niciodata cum de trece timpul asta atat de repede. Au mai ramas doar cateva ore. Oare in ce o sa ma imbrac? Hm… e prea devreme sa ma gandesc la asemenea amanunte. As dormi dar nici asta nu se poate din pricina iubitului meu de asta-noapte… cat mai are de gand sa doarma? Daca nu se trezeste la timp ratez marea intalnire. Totusi nu ma pot abtine sa nu-l privesc. Este atat de frumos…
Daca marea mea iubire i-ar semana ar fi perfect. Doarme atat de adanc ca nici o alarma din lume nu l-ar putea trezi. Este frumos ca un inger. Pacat ca nu este el iubitul meu. L-as fi iubit mult, atat de mult ca nu ar mai fi existat nimic altceva. Asta este. Altul este barbatul care mi-a fost sortit. Inca nu-mi vine sa cred ca asta este ziua in care in sfarsit, il voi cunoste.
Mi-am propus ca azi sa ma indragostesc si nici nu ma gandesc sa ma abat programului. Ce-o face acum? Nu stie cum sa scape de femeia goala care nu se poate trezi. Oare o fi frumoasa?… nu cred, altfel nu se mai gandea el la mine. Poate ca este totusi frumoasa, dar nu ca mine. Dar daca o iubeste? In cazul in care eu as fi barbat si o femeie frumoasa mi-ar ocupa locul liber din pat, eu as iubi-o. O sa-mi dea socoteala cand ne vom intalni. Daca el crede ca ne poate avea pe amandoua, se inseala. Nu voi fi de acord si va trebui sa renunte la ea. O va face, doar ma iubeste.
Sunt putin nelinistita. Mi-e teama ca nu voi reusi sa ajung vreodata la el…
Incredibil: este ora trei si jumatate si omul asta nu are de gand sa se trezeasca. Daca nu mai pleaca niciodata? Ce ma fac? Oare ar fi mai bine sa-l trezesc eu? Nu-l pot da afara din casa; adevarul e ca este si casa lui. Da, locuim impreuna de cativa ani. Parca ieri se mutase aici. Vai, cum trece timpul…
Este ora patru fix… este ora patru si un minut… este ora patru si doua minute… este ora patru si trei minute… este ora patru si patru minute… este ora patru si cinci minute… este ora patru si sase minute… este ora patru si sapte minute… este ora patru si opt minute… este ora patru si noua minute… este ora patru si zece minute… nu mai pot… imi vine sa ma urc pe pereti.
Cat are de gand sa doarma? Este atat de egoist ca ar sta in pat numai ca sa nu pot eu pleca. Il urasc. Vreau sa plece si sa nu-l mai vad niciodata. Nu avem nimic in comun; nici macar nu ne iubim. Ce vrea de la mine? Doamne, dar cat e de frumos…
Asta nu inseamna nimic. E plin de oameni frumosi. Si eu sunt frumoasa si daca ies in strada mai gasesc vreo zece asemenea minunatii. M-am saturat. E atat de complicat totul… ar fi trebuit sa-i spun totul de ieri. Ar fi plecat si nu mai exista acum nici o problema. Marea mea dragoste ma asteapta; probabil isi face griji ca n-o sa mai apar niciodata.
Este ora cinci fara un sfert.
Beau acum nu stiu a cata cafea. Nici macar nu-mi place cafeaua dar m-am obisnuit cu ea, e ca un ritual. Cand ma trezesc pregatesc cafeaua si beau pana se trezeste el. Nu suporta sa se trezeasca si sa nu aibe ceasca langa el. Nici fierbinte dar nici rece, asa o bea; cu doua cuburi de zahar, iar pe farfurioara trebuie sa fie neaparat un biscuit invelit in ciocolata. O sa-mi fie dor de el si de obiceiurile lui traznite. Acum imi vine sa plang…
Este ora cinci fix, si la aceasta ora mereu plang… de obicei nu am motive dar a inceput sa-mi placa. E vorba doar de exercitiu. M-am obisnuit si cu asta.
Sa ne reintoarcem la cafea. Eu beau cafeaua fierbinte cu trei cuburi de zahar si cu multa frisca. Viitorul meu iubit o bea din pahar cu paiul; trebuie sa fie rece, cu gheata si cu un praf de scortisoara. Fara zahar. Lunea, martea si joia cere si cate o doza de lapte. Abia astept sa-l cunosc, fara indoiala este absolut deosebit. O sa-l iubesc asa cum n-am iubit pe nimeni niciodata. Ii voi face doi sau trei copii; poate mai multi. Cuvantul lui va fi lege pentru mine.
Deja il iubesc, il iubesc ca o nebuna. Barbatul acesta mi-a dat peste cap toate principiile; e drept, sunt o femeie fara principii, dar daca as fi avut, asa s-ar fi intamplat. Acum cand il privesc pe nemernicul care-mi strica toate planurile cu somnul lui nu mai simt nimic. Sunt mult prea obosita de atata asteptare.
Este ora cinci si patruzeci de minute.
Ce fericita eram ieri pe vremea asta: chiar il mai iubeam putin pe prostul asta. Daca nu ar fi adormit inaintea mea nici prin gand nu mi-ar fi trecut sa ma trezesc in dimineata asta si sa pornesc in cautarea marii iubiri. Stiu ca undeva, acolo unde este el acum, a aparut nesiguranta. As vrea sa strig tare ca nu exista nici o sansa ca noi doi sa nu ne intalnim; si as dori ca el sa ma auda si sa zambeasca.
Vreau sa stie ca nu va mai exista nimeni in viata mea daca il voi pierde.Nu, nici nu vreau sa ma gandesc la asta; nu are ce sa intervina. Totul va decurge asa cum am planuit de la bun inceput. Ne trebuie doar putina rabdare. Ar trebui sa ma linistesc. Nu mai e mult.
Este in sfarsit, ora sase.
Mi-am pregatit ultima cafea. Am mai luat o ceasca pe care am umplut-o, am adaugat zahar si pe farfurioara am pus un biscuit invelit in ciocolata. Acum astept sa se raceasca putin, peste cateva minute domnul se va trezi si nu-mi va fi tocmai bine daca nu este totul in regula. Stiu ca nu ar trebui sa-mi mai pese. Din cauza lui voi pleca, pentru ca nu-l iubesc.
Ma inebuneste cu tabieturile lui total iesite din comun. Cum crede ca l-as iubi cand este atat de anormal tot ceea ce face si ce gandeste… De fapt, il mai iubesc putin, nu foarte mult, dar suficient cat sa-i pregatesc micul dejun. Da, la noi in casa micul dejun se ia la ora sase si treizeci de minute, pranzul la miezul noptii si cina dimineata la patru. Nu mi se pare nimic in neregula. Noi asa am facut pana acum si nu ne-am plans.
Este ora sase si trei minute… este ora sase si patru minute… este ora sase si cinci minute…
Gata! Se trezeste… nu-i place sa-i spun nimic decat dupa ce inghite prima sorbitura de cafea. Daca-mi zambeste inseamna ca totul este excelent. Daca nu zambeste, zambesc eu. Apoi o face si el. Cred ca ii place atunci cand gresesc. De fiecare data cand nu este multumit de ceva sarim peste micul dejun si facem dragoste pana la pranz (adica miezul noptii). Face parte din stilul nostru de viata; nu cred ca cineva ne-ar intelege relatia. Important este ca noi niciodata nu am avut nimic de obiectat. E dragut cand deschide ochii. Pe mine nu ma vede; doar cafeaua conteaza. Astept sa-i vad reactia. In ziua in care-mi va zambi ca totul e perfect, chiar am sa-l parasesc.
[…] …
Este ora sase si sase minute (dar peste multi ani) si iubitul meu nu a zambit…
