Intamplare
Author: Geo Dinescu
Acum doua luni am cunoscut intamplator o fata roscata, care nu iubise decat un singur barbat. Mi-a povestit ca se cunoscusera in localul in care amandoi aveau sa-si bea cafeaua timp de o saptamana. Ea ajunsese prima si, cum nu mai erau mese libere, el a fost nevoit sa imparta spatiul cu ea.
Initial nu au fost prea incantati si nu si-au adresat nici un cuvant, au evitat chiar sa se priveasca. In momentul in care barbatul s-a ridicat sa plece, a cautat in buzunarul de la piept portofelul pentru a-si putea achita consumatia, dar nu l-a gasit. Cand roscata mi-a relatat intamplarea m-am gandit ca ea i-l furase pentru a putea intra mai usor in discutie cu viitorul ei iubit. Din fericire ma inselasem.
Acesta pur si simplu isi uitase portofelul in masina dar, pana sa constate asta, roscata a zambit si s-a oferit sa-i plateasca ea consumatia. De aici totul a fost previzibil: “Nu fac asta de obicei, nu stiu ce sa spun, trebuie sa ma revansez fata de tine…” Surprinzatoare a fost reactia fetei care, desi timida, i-a spus ca poate sa revina a doua zi in acelasi loc si la aceeasi ora si ca il va astepta.
Asta fusese totul in acea zi. Fiecare si-a continuat ziua, nu se stie ce a facut el, dar cunostinta mea a cutreierat strazile cateva ore, apoi a mers la cinema si a mancat doua cutii mari de popcorn. Filmul o plictisise, dar a ramas pana la sfarsit pentru ca afara erau calduri insuportabile, iar sala era dotata cu aer conditionat. Oricum nu avea ce face acasa.
Daca ar fi ramas fara oameni prin preajma, gandurile nu i-ar fi stat decat la barbatul fara portofel. Ea spune ca era frumos si nu pot decat sa o cred pe cuvant. Si roscata era frumoasa: avea parul lung si drept, ochii verzi si trupul perfect. Daca eram eu in locul tipului nu mai asteptam sa ma invite ea si faceam tot posibilul sa o pastrez de teama ca a doua zi ar fi putut sa nu vina la intalnire.
Ciudat este ca nici in ziua de azi nu stiu ce parere am despre aceasta femeie. Nu pot spune aproape nimic referitor la ea, nici bine, nici rau. Mi-a ramas in minte mai mult ca un parfum decat ca persoana. Probabil de aceea am ales sa povestesc astazi despre ea.
A doua zi s-au intalnit, dar si de aceasta data tot femeia ajunsese prima. Nici el nu a intarziat mul, dar cand s-a apropiat de ea, i-a cuprins fata in maini si a sarutat-o pe buze. Desi anormal, amandurora li s-a parut cat se poate de firesc. Apoi au discutat vrute si nevrute. A treia zi urmau sa se reintalneasca in acelasi loc, dar si sa plece impreuna acasa la el. Nu discutasera despre o viitoare relatie pentru ca era suficient pentru amandoi sa se intalneasca si sa se iubeasca.
In orice caz, in fiecare dimineata reveneau la cafeneaua in care se intalnisera prima data si se priveau de parca urmau sa nu se mai vada niciodata. Ar fi fost un lucru foarte bun daca in urmatoarele zile continuau sa se priveasca asa pentru ca intr-adevar, in scurt timp, chiar aveau sa nu se mai vada niciodata.
Am intrebat-o care era motivul acestei despartiri, dar nu stia. Fusese o relatie in care nici femeia si nici barbatul nu constientizasera inceputul sau sfarsitul. Cu toate astea sunt convinsa ca s-au iubit enorm dar nu pot sa inteleg de ce nu au continuat sa ramana asa cum erau. Ma uitam la frumusetea asta de fata si nu inteleg cum de inca mai putea pastra parfumul iubitului ei.
Nu putea uita nimic din ceea ce fusese si era constienta ca in momentul in care el nu-i va mai exista in memorie, toate amintirile vor disparea de parca nu au fost niciodata. Dar avea nevoie de ele; erau un motiv de a putea merge mai departe. Mi-a povestit ca in fiecare noapte adormea cu fata cufundata in perna iubiului ei numai pentru a-si putea imagina ca el este langa ea.
Deseori isi mangaia fata pentru ca la incheietura palmei ramasese mirosul ultimului sarut. Ploaia, vantul, soarele, cafeaua cu un strop de lapte, copacii inverziti, pamantul fierbinte, inghetata de fructe, puful din perne, curcubeele, oamenii necunoscuti si grabiti: toate acestea mai existau doar ca sa o ajute pe roscata sa nu-l uite pe iubitul ei de o saptamana. Sapte zile nu inseamnau mult, mai ales daca scazi orele de somn si cele petrecute in baie, dar pentru o femeie care in acest timp a iubit, erau considerate o viata.
In a patra zi incepusera micile probleme. Amandoi au fost dezamagiti ca ajunsesera sa-si spuna aceleasi lucruri si nici macar nu mai zambeau la ele. Dezinteresul pentru aceasta relatie scazuse simtitor si femeia suferea, iar barbatul vedea asta si nu reactiona in nici un fel. Cu toate astea relatia lor nu se sfarsise inca; momentul despartirii era mereu amanat pentru ca niciunul din cei doi nu avea curajul sa incheie totul oficial.
In a cincea zi totul a fost perfect. Amandoi au crezut ca totul este salvat. S-au intalnit ca de obicei la cafenea si parca s-au redescoperit. Apoi au mers impreuna la el acasa si au facut dragoste pana dupa-amiaza. Amandoi erau siguri ca de acum inainte nu vor mai exista probleme si ca se vor iubi asa pana in ziua in care vor muri. Pentru prima data au petrecut si seara impreuna. Au mers la cinematograf, dar frumoasa roscata nu stie ce film rula pentru ca s-au sarutat in continuu.
Nu au ramas impreuna peste noapte ca sa nu-si strice a doua zi placerea de a se intalni la cafenea. In noaptea aceea l-a visat pentru prima data. Sarmana nici nu stia ca acel vis nu avea sa prevesteasca ceva bun. Se facea ca mergeau impreuna pe o carare stramta, iar in dreapta si in stanga era prapastie. Erau speriati mai ales ca se apropia noaptea si urletele lupilor le facea sangele sa inghete. Cu cat avansau, cararea se facea din ce in ce mai stramta, iar la un moment dat, acest minunat barbat a impins-o pe fata care nu era cu putin mai ingrozita de ceea ce ii inconjura. Ea s-a prabusit urland sub privirile reci ale iubitului ei. Acesta nu a mai apucat sa faca nici macar doi metri; poteca pe care pasea invingator se stramtase atat de mult ca nu a mai reusit sa se tina. S-a prabusit in gol.
Femeia interpretase acest vis gresit. Era incantata ca murisera impreuna. Eu personal l-as fi parasit in acea dimineata: nici macar in vis, barbatul pe care il iubesc nu are voie sa faca o asemenea greseala. Cand cei doi s-au intalnit pentru a sasea oara parca nu se mai cunosteau. Ziua trecuta petrecuta impreuna parea a nu fi existat niciodata. Au incercat in zadar sa schimbe cateva vorbe; nimic nu mai mergea intre ei.
Ea ar fi indraznit sa-i povesteasca acel vis care o facuse sa se gandeasca si mai mult la el, dar ii era teama sa nu-l plictiseasca. Deodata nu si-a mai putut tine lacrimile si a izbucnit intr-un plans de-a dreptul isteric. In loc sa incerce sa o linisteasca, iubitul ei s-a ridicat de la masa si a plecat fara sa priveasca inapoi. In zadar l-a asteptat a doua zi. Nu a mai aparut niciodata. Nici macar intamplator.
Acum umbla pe strazi si spera ca intr-o zi ii va aparea in cale. Eu nu cred ca se vor mai vedea niciodata. Si cine indrazneste sa spuna ca este norocoasa ca a cunoscut adevarata iubire este un prost. Iubirea adevarata nu tine sase zile.
at 7:34 pm
m`a miscat mult povestea, cu toate ca de la inceput nu as fi avut intentia sa o citesc tin sa`ti marturisesc ca farmecul ei ma furat, si am intrat in povestea ta….e deosebita…la fel k si tn…