Un studiu vulcanic despre tabuuri, feminitate şi sexualitate
În spatele unui studiu inedit despre o afecţiune tipic feminină, realizat în premieră în România, au stat o echipă formată din femei, temeri despre imposibilitatea de a vorbi despre tabuuri, emoții şi speranţe.
Sub forma unui interviu relaxat, vă prezentăm impresiile coordonatoarei studiului, Renate Nenciu, despre un studiu inedit, o premieră pentru România, realizat la cererea Feminella de către Gallup România. Tema studiului: uscăciunea vaginală.
În general, cât de mult contează pentru dumneavoastră subiectul studiului pe care urmează să îl realizați?
Renate Nenciu: În domeniul cercetării de piață, ca și consultant, implicarea emoțională pentru ducerea la bun sfârșit a proiectelor este maximă, în timp ce subiectivismul și abordarea personală trebuie să fie minime. Și, totuși, mai există situații când sub primul impuls ai tendința să judeci și să aplici etichete… Iată un exemplu luat din viața profesională, un exemplu frumos din care am avut de învățat lucruri care ne pot ajuta oricând în viața personală.
Cât de dificilă a părut tema uscăciunii vaginale?
RN: Să ne înţelegem, lucrurile decurg într-un anumit tipar: când companiile îmi cer să construiesc oferte de cercetare și metodologii de lucru sunt mulțumită, implicată … dar iată că a venit la un moment dat subiectul „uscăciunii mucoasei vaginale” ca un subiect delicat pentru femei, despre care recunosc că nici nu discutasem până atunci nici măcar cu prietenele mele! Pe moment am considerat subiectul ca fiind tabu și de nerealizat… dar un client destul de insistent ne tot provoca! De-a lungul timpului am cercetat toate produsele posibile, dar recunosc că, la prima vedere, acest subiect m-a blocat pur și simplu!
Femeile din studiul Feminella au fost la fel de rezervate?
RN: Ca să ne risipim temerile și să dăm curs provocării Feminella de a realiza studiul, am făcut un mini studiu pilot. Studiul pilot a fost hotărâtor pentru risipirea îndoielilor… În prima fază ne-am dat seama că femeile au acceptat să vorbească chiar foarte mult pe această temă. Probabil ca nu mai avuseseră prilejul să dezbată cu altcineva, și în premieră, când le-am întrebat, au devenit atât de curioase și interesate despre afecțiune, încât eticheta pusă de noi acestui subiect a început să devină transparentă… ajunseserăm să glumim pe această temă în sensul că noi trebuia să realizăm cercetarea și să culegem date, nu să facem educație! Și asta pentru că interviurile decurgeau ca o discuție între femei, liber…
Care au fost metodele abordate în acest studiu Feminella, unic pentru România?
RN: Într-o primă fază am conștientizat nevoia de informații, deci am pornit la drum cu InDepth Interviews și am continuat cu cantitative CATI, chestionare aplicate telefonic. Dar am pornit cercetarea cu teama că nu vom reuși să obținem rezultate și informații relevante pentru client. Echipa formată exclusiv din femei pe acest proiect pe care am coordonat-o și-a asumat o mare responsabilitate, aceea de a duce la bun sfârșit o cercetare cu un subiect total nou, special, poate considerat chiar indecent de către unele persoane.
Cât de simplu sau greu a fost să „descoperiți” femei care suferă de această afecțiune? Care au fost criteriile de selecție?
RN: Cea mai dificilă sarcină a fost de a crea filtre de selecție relevante care să ne asigure respondentele potrivite studiului nostru, adică cele care suferă de această afecțiune! Și asta în condițiile în care studiul pilot a relevat faptul că principala problemă a acestei afecțiuni este aceea de a nu fi conștientizată. Cu alte cuvinte, ai afecțiunea, te deranjează simptomele, dar de fapt nu realizezi de unde vine toată simptomatologia. Te aștepți să treacă de la sine, așa cum a apărut! Ca și impresii din partea respondentelor – femei obișnuite, fără studii în medicină, ar fi un comportament natural, dar problema intervine când nici medicii nu diagnostichează corect această afecțiune, deci treburile au fost cât se poate de complicate!
Ca să ne asigurăm că am creat filtre de selecție potrivite și corecte, am discutat cu doctori, am testat filtrele pe respondente – pilot, am revăzut fiecare cuvânt și ordinea sa din acele criterii… pentru că reușita unui studiu depinde și de criteriile de selecție ale respondenților.
Ce ați descoperit în urma centralizării și analizării datelor?
RN: În final am identificat că aproape o treime dintre românce, 27% dintre persoanele de sex feminin cu vârsta cuprinsă în intervalul 25-60 ani , acuză simptome specifice afecţiunii „uscăciunii mucoasei vaginale”. Ceea ne ne-a uimit oarecum a fost faptul că doar jumătate dintre aceste femei au întreprins ceva pentru a schimba situația în care se aflau: disconfort în viața sexuală. Numai o treime dintre respondente au apelat la medicul ginecolog pentru tratarea afecţiunii în cauză, însă doar 20% au fost diagnosticate cu uscăciunea mucoasei vaginale, primind un tratament specific. Restul fie nu au pus diagnosticul corect, fie le-au spus femeilor că aceste probleme sunt minore și trec de la sine, minimizând importanța problemei.
De ce credeți ca apariția uscăciunii în viața a o treime dintre femeile din România a trecut aproape neobservată și care credeți ca sunt implicațiile acestui fapt ?
RN: Studiul relevă că principalul motiv invocat în cazul persoanelor care nu au făcut nimic pentru a trata uscăciunea mucoasei vaginale este că această problemă este considerată ca fiind una minoră, căreia nu-i acordă importanţă, deși acuză simptomatologie care induce o viață sexuală neîmplinită, știind că principala problemă este reprezentată de durerea resimțită în timpul actului sexual. Faptul de a merge până la medic cu tot ce implică financiar și emoțional această vizită, le determină pe femei ori să nu facă nimic, ori să își administreze singure diverse tratamente.
Din studiu reiese ca româncele tind să o minimizeze sau o ignore, chiar dacă aceasta le afectează grav viața sexuală. În loc de a merge și a discuta cu medicul ginecolog (46% dintre respondente nu au fost la medicul ginecolog în ultimul an), femeile preferă să evite contactele sexuale pentru a scăpa de simptomele neplăcute (senzație de arsură și dureri în timpul contactelor sexuale, arsuri la urinare etc.).
Cred că în mare măsură, o mare parte dintre românce rămân tributare stereotipiilor, minimizării problemelor de sănătate personală și oboselii acumulate din asumarea prea multor roluri în viață. De aceea cred că o viață sexuală împlinită și sănătoasă devine pentru multe românce o dorință greu realizabilă.
Care ar fi cea mai importantă concluzie pe care o trageți, în calitate de manager de proiect, după această cercetare?
RN: Chiar dacă femeile în cauză conștientizează calitatea slabă a vieții lor sexuale, ele nu iau nicio măsură în acest sens. În România sunt încă importante cutumele care se transmit de la mamă la fiică, acele stereotipii românești, care nu pun accent pe viața sexuală sau mai bine zis pe importanța vieții sexuale în relația pe termen lung a cuplului. Un alt demers a fost faptul că ne-am informat cu privire la comportamentul femeilor din alte țări, iar diferențele sunt majore: grija față de menținerea unei vieți sexuale pe termen lung, tratarea afecțiunii respective, comunicarea cu partenerul de viață pe tema sexualității – toate acestea se regăsesc în mai mare măsură la femeile din țările Europei de Vest față de femeile care trăiesc în București. Ar fi foarte interesant pe parcursul anului viitor să putem realiza o cercetare la nivelul populației feminine din mediul urban al României, adică să extindem cercetarea și în afara granițelor capitalei.
Coordonarea şi tot ce a ținut de buna desfășurare a acestui proiect a fost asigurată de Renate Nenciu, Client Service Manager, parte din echipa Gallup Romania din 1998, companie cu capital 100% american. Renante Nenciu lucrează de peste 15 ani în domeniul cercetărilor de piață. Specializările pe Marketing Research, Marketing Management și Performance Marketing o ajută să poată coordona proiecte din cele mai diverse arii de activitate, de la cercetarea produselor de larg consum până la analize de profunzime de Best Practice sau aplicarea Instrumentelor de evaluare a potențialului de management.
