Uitare de sine
Author: DeeA
Uitarea de sine renăscută din tristeţea fără margini a lumii pierdute care se crease în jurul ei şi acum dispăruse cu brutalitate, infecta până la moarte tot ce mai simţea.
Eternitate fără linişte… să ştii că ai murit, dar să fii nevoit să trăieşti cu plăgile care se extind fără milă.
Puroiul se revarsă ca să înece ultima urmă de puritate păstrată în sufletul ei de copil nefericit. Cum este, totuşi, copilăria? Spuneţi-i dacă ştiţi!
Fără un loc în lume, rătăcirea n-avea nicio noimă, învinsă de putreziciunea fără limită a creierelor bolnave care se jucau cu ea.
I-a murit sufletul degeaba! În imensitatea de suflete groteşti nu l-a putut plânge nimeni!
