Nu mai conteaza!

Author: Angel of Mine

Cand luna traverseaza strada, umbrele capata contur si visele zburda in intuneric cautand lumina, gustul iubirii uitate de tine, sarutul trupului umed! Acum nimic din toate astea nu mai sunt, doar, asternuturi reci. Nu mai simt atingerea ta si nu inteleg de ce mainile tale nu ma mai cauta, de ce glasul tau nu ma mai striga sau o face, dar eu sunt prea surda!

Faceam planuri, vorbeam ore in sir la telefon, si nu ne mai saturam unul de celalat; iubire mea pentru tine era de nesaturat. Mai cred, de asemenea, ca tu stiai toate astea, le simteai, dar ai uitat…

Ma intreb daca era prea mult pentru tine! Ti-am dat atat de multe si totusi nu au ajuns! Te privesc acum uneori cu ochii reci si goi, alteori cu dorinta, nu stiu sa te compatimesc sau sa te blamez; nu stiu cum e mai bine si uneori sau mai tot timpul simt mila.

Cauti pe cineva… nu conteaza cine! Cineva doar pentru o clipa, sa imparta timpul cu tine si dupa aceea sa nu o mai vrei. O arunci si nici macar in urma nu privesti! Mi-e mila de tine! De-atatea ori m-am compatimit singura si de-atatea ori m-am intrebat de ce?

Cand te vei simti si tu folosit, aruncat, ranit, singur, atunci vei sti! Cred ca deja te simti! Mai ai uneori curajul sa suni sa intrebi daca mi-e bine. Simt in glasul tau ca esti atat de singur… Nu mai conteaza!

Ma minunez de mine: nu mai simt durere cand te aud, mai plang uneori, dar nu dupa tine, ci pentru ca am fost atat de oarba si m-am lasat amagita de. Uneori m-am simtit atat de umilita si chiar nu meritam. Am pierdut atat de mult timp cu tine, dar tot tu mi-ai deschis ochii, ca sa te vad asa cum esti de fapt: frumos pe din afara, dar hidos si urat inlauntru.

Esti un om atat de simplu, ca toti ceilalti si totusi esti mai diferit prin lasitatea ta, prin disperarea ta. Am aflat ca este atat de usor sa fii indiferent, sa nu-ti pese; nu credeam ca pot, adevarul e ca poti doar daca vrei cu adevarat.

Acum sunt singura, e un lucru bun pentru mine, crede-ma. Orice ai face acum, nu mai poti sa ma ranesti… Privind dimineata, descopar o noua zi si am uitat de cand nu te mai stiu. Acum esti aici, in intuneric si nu stiu ce sa spun…

Cat timp a trecut de atunci? O eternitate, o vesnicie? Incerc sa pun un punct si nu pot! Ma magesc din nou cu multe virgule si semne de intrebare. Acuma fac si o rima: de ce oare?

 

Tags: , , , , , , , ,

 
 
 

discuss this post

  • elavvi

    prea mta metafora.dsi o apreciez te indeamna prea mt spre regret,ceea ce e desigur gresit.eu inteleg k sunteti doar doi oameni care se cauta,se gasesc dar nu se asculta.toata lumea greseste astfel:aud dar nu asculta.

  • gyulia

    ai dreptate..tu cu comm!pe mine articolul asta ma face sa ma gand la ce am trait eu odata..ceva similar..

 
 

Add a comment

required

required

optional


 
 
 

Privacy Preference Center