O zi de toamna
Author: Gratiela
O zi de toamna trista si mohorata, ca si sufletul meu.
Picaturi grele si reci de ploaie impreunate cu lacrimile mele, formeaza un amalgam de melancolie, anxietate, deprimare… si pana la urma resemnare.
Sufletul imi este la fel de cenusiu ca si cerul,inima ca si copacii care-si pierd frunzele, mintea incetosata ca si atmosfera autumnala…
Te caut in negura apasatoare, sperand sa iti mai vad chipul bland sau macar sa-ti aud vocea calda care nu demult ma infiora cu soapte de iubire.
Candva mi-ai spus ca atunci cand o picatura de ploaie imi va atinge buzele sa stiu ca este un sarut de la tine… si acum ma plimb mereu prin ploaie.
De ce oare sufeltul tau se raceste odata cu vremea? Sa sper ca la primavara va inmuguri iar dragostea ta pentru mine? Sau te vei teleporta intr-o iarna polara? Sau sufletul tau este deja intr-o era glaciara?
Dar, iubitul meu, eu nu voi putea supravietui acelei ere. Asta inseamna ca nu voi mai avea parte niciodata de dragostea ta?
Sa inteleg ca asta a fost tot?
Oricum, amintirile clipelor fierbinti de vara nu mi le poate lua nimeni… ma voi hrani cu ele.
Ramai in lumea ta rece si ostila, iar eu raman cu toamna mea…
