Oamenii din viata mea

In Egalitate / By Blow.ro / 19 June 2006 / 3 comments

Author: DeeA

Au existat oameni in viata mea, oameni care erau parte din familia mea, oameni care au fost aproape de mine ani de zile, oameni despre care credeam ca ma inteleg si ca vad ce nemultumiri am, ce ma doare, ce nu imi convine.

In momentul in care n-am mai fost alaturi de ei, am crezut ca vor intelege de ce nu mai sunt acolo, care sunt motivele mele, ei stiind tot ce se intampla in viata mea.

Din pacate nu au inteles nimic, m-au luat drept altceva, au crezut contrariul. Asa se intampla cand esti prea bun, esti luat de fraier. Insa am facut atat de multe pentru oamenii astia, incat credeam ca macar vor intelege motivele pe care le am ca sa plec si ca macar ma vor lasa in pace.

Nu s-a intamplat asa, chiar si acum, dupa ani de zile, ma tot agaseaza, ma deranjeaza, incearca sa imi faca viata amara. Nu au cum sa reuseasca asta.

Ce nu inteleg este ca nu au nici cel mai limitat bun simt… au fost zile intregi in care am vegheat la capataiul unui om bolnav, nopti in care nu am dormit pentru a-i face bine, au fost zile in care m-am chinuit sa fac ce am crezut ca trebuie sa fac, cu toate ca nu ma simteam bine sau ca nu aveam posibilitatea sa fac asta.

As fi vrut numai sa aprecieze ca am incercat sa-i ajut, ca m-am lasat pe mine pentru ei, ca am lasat totul in urma pentru a-i ajuta, pentru a fi acolo, trecand peste mine, calcand in picioare tot ce mai speram in sufletul meu.

Si-au batut joc de sentimentele mele, de sufletul meu, de tot ce mai aveam al meu, fara sa fie facut de ei. Si asa am ajuns sa nu mai am nimic, sa nu ma mai pot bucura de nimic, sa nu mai pot accepta pe nimeni in viata mea, de teama sa nu ajung la fel cum eram atunci.

Nu as vrea decat sa inceteze, nu as vrea decat sa uite ca am existat vreodata, sa considere ca fiinta mea nu a trecut prin viata lor, ca nu am fost acolo niciodata. Mi-ar fi mult mai bine, as putea sa nu ma mai supar, sa nu mai am resentimente.

Imi pare rau ca nimeni nu ma poate intelege, ca nici macar acele persoane nu au inteles sacrificiile pe care le-am facut si cat de mult i-am ajutat. N-am avut nici o pretentie, in afara ca ei sa respecte ceea ce am fost, cum stiu ca sunt si tot ce am facut pentru ei ca sa le fie bine.

Pacat, oamenii ar trebui sa aprecieze, ar trebui sa stie ca nu iti e usor sa renunti la tine pentru ei, ca totul cere sacrificii si sa-si dea seama ca daca esti bun nu trebuie sa fii considerat ultimul prost.

Tags: am incercat sa ajut, au existat oameni, eti prea bun, familia, familie, fraier, oamnei din viata mea