Singuratate…

Author: DeeA

Incerc de ceva timp sa accept realitatile din viata mea. Este o incercare mai dureroasa decat ma asteptam. Ma simt ca si cum trebuie sa ma desprind de viata aceasta, de ceea ce credeam ca imi mai ramasese si sa incerc sa continuu un drum care nu este si nu ar fi trebuit sa fie al meu.

Imi este greu, aproape imposibil sa accept aceasta cale. Cel mai mult ma doare sa inteleg ca nu va fi nimeni alaturi de mine pe drumul pe care ar trebui sa-l urmez, de aceea imi este aproape imposibil sa mai am dorinta de a merge mai departe.

Pana la urma va trebui sa ma hotarasc si sa accept sau nu sa imi continui viata. Mai greu este sa ma gandesc ca in drumul meu nu ma voi intalni decat cu singuratatea, cu suferinta, cu durerea si, uneori, cu umilinta.

Cineva m-a intrebat intr-o zi: „De cand nu te-a mai tinut cineva in brate? De cand un te-a mai alintat cineva?“. Atunci am realizat ca nici macar nu-mi mai aduc aminte cand s-a intamplat asta ultima data.

Ma simt smulsa din lumea asta, aruncata pe un drum serpuitor, un drum la capatul caruia voi ajunge singura, exact asa cum il voi parcurge. E ciudat sa te trezesti intr-o zi si sa realizezi ca, de fapt, nu mai ai nimic, ca nu poti avea pe nimeni langa tine, ca totul este altfel de cum ti-ai fi dorit sa fie.

Daca voi reusi sa accept si sa merg mai departe pe acest drum, care nu ar trebui sa fie al meu, ma voi intreba intotdeauna cum e sa simti bucuria, cum e sa atingi fericirea, cum te simti cand te vrea cineva pentru ceea ce esti, cum te simti cand nu esti respinsa?

Regretele sunt tarzii, anii au trecut, singuratatea te inraieste intr-un fel… Incerci sa aduni ce mai poti de pe marginea drumului: umbra unei flori, praful stelelor, stralucirea razelor, feeria noptii, parfumul din iarba cruda…

Si, asa, incerci sa mergi mai departe, cu toata povara pe care o duci cu tine, cu povara iubirii pe care un ai cui s-o oferi, cu toata durerea sentimentelor netraite, cu tot focul care arde in tine si pe care nu-l poti stinge, cu toata pasiunea inchisa intr-o colivie.

Drumul acesta e lung, atat de lung, mi se pare ca nu se mai termina. Ma tot uit in zare sa vad un sfarsit, dar el serpuieste in continuare, nimic nu se schimba. Am obosit…

As vrea sa ma asez intr-o poiana cu iarba verde, sa ma intind printre flori, sa uit ca am trait vreodata!

 

Tags: , , , , ,

 
 
 

discuss this post

  • andreea

    sunt cele mai tari mesaje pe care le-am vazut…:*

  • Daca te ajuta cu ceva….sa stii ca stiu cum te simti….stiu cum e sa te simti singur..abandonat…umilit…..dar nu uita ca intr-o buna zi vei intalni fericirea si chiar iubirea….

  • e greu….dar suntem impreuna,noi ceo care suferim…cinestie poate nu cautam unde trebuie…sperati..

  • andrutza

    doamne cat de bine te inteleg..cred ca ne este dat sa traim in suferintza..:(

  • alexandra

    foarte bine definit si credema ca nu exista suferinta mai mare ca frica de a iubi si de a cauta in zadar pe cineva sati fie alaturi…mdea..

  • bittersweety

    Si eu trec prin stari similare .. uneori ma simt atat de slaba .. stau si ma intreb : oare restul lumii cum trece peste toate starile si sentimentele astea?

  • Am avut o experienta oribila…am depasit-o…pt ca aveam o ratiune de a trai…cineva de departe ma facea sa ma simt bine la greu si mereu…dar peste un timp a venit in tara si cand ne-am intalnit a fost minunat…dar asta a durat doar o zi…pt ca cineva a reusit sa ne desparta…cel mai rau e ca el nu a crezut in mine…a crezut acea minciuna care ne-a distrus pe amandoi…tradata si mintita din nou …nu merita sa ai incredere in nimeni pt ca toti te tradeaza…

  • Am avut o experienta oribila…am depasit-o…pt ca aveam o ratiune de a trai…cineva de departe ma facea sa ma simt bine la greu si mereu…dar peste un timp a venit in tara si cand ne-am intalnit a fost minunat…dar asta a durat doar o zi…pt ca cineva a reusit sa ne desparta…cel mai rau e ca el nu a crezut in mine…a crezut acea minciuna care ne-a distrus pe amandoi…tradata si mintita din nou …nu merita sa ai incredere in nimeni pt ca toti te tradeaza…E mai bine singura…

  • ma intristeaza ce ai scris, din pacate ai dreptate, recent am avut iubirea aproape insa nu am putut s-o decodific si am fugit.Ma pregatesc, daca se poate spune asa, pentru a parcurge singura drumul vietii

  • maria

    ce trist…desi am p cineva langa mine si eu ma simt uneori singura si imi doresc sa evadez..insa nu avem ce face ..cred ca peste tot este suferinta,fiecare om sufera in felul lui

  • IUBIRE, IUBIRE… dar pe cont propriu!

  • nimeni_nimic

    Mda… cuvinte dure…ganduri triste… sperante putine se regasesc ,dar totusi nu trebuie sa gandim asa.Tu ai spus” incerc sa accept realitatile din viata mea” deci LE ACCEPTI…. deci trebuie sa mergi mai departe desi poate nu vezi “drumul” desi poate nu stii incotro desi nu prea stii pentru ce merita.Crezi ca pe “iarba” gasesti refularea… sau de fapt astepti ceva sau pe cineva.Raspalta vine in timp poate in cativa ani…. dar SIGUR VINE.

  • chilli

    prefer sa ma cert cu tine decat sa fac dragoste cu altcineva..:)) aveai nevoie de ceva frumos..asa mi s-a parut..capul sus..si curaj in a trai 🙂

  • alexandra

    uof…durere,durere si iar durere:-<..am trecut prin multe momente grele,am fost umilita,ranita dar am avut incredere in Dzeu:-<...El m-a ajutat!!..Aveti incredere in El..e tot ce ne ramane:-<

  • bianca

    sigur suferi dar gindestete ca numai cine sufera stie sa pretuiasca viata asta grea sus cu moralul nu esti singura…

  • Fabio

    te inteleg atat de bine, as fi vrut sa fi scris mai mult, m-ar fi ajutat mult dar si atat este suficient! Sa fii fericita iti doresc. Povestea ta e trista, dar paradoxal cea mai frumoasa dintre toate. Ai grija de tine

  • allynusha

    nici nu stii kt de mult te inteleg..si eu trec prin asta…nam p nimeni… ba nu mint…am o familie cu care ma cert zilnic..un iubit care ma bate si ma umileste non stop…prietene care m barfesc…am tot…am suferinta.umilinta.lacrimi zilnic p obraz…am de toate nui asa…dar stii ce mai am?credinta in dzeu si sper k viata imi ofera mai mult…sufar pt k iubesc sufar pt k imi plac oameni si sufar acu knd voi suferiti

  • alberta

    imi pare asa de rau si sincer ma dosre inima sa aud aceste cuvinte atata de triste..nu pot sa spun ca te inteleg deoarece nju am simtit niciodata cea ce simti tu…imi doresc nespus de mult ca acel drum sa se termine si sa incepi altul impreuna cu o persoana care te vrea asa cum esti tu..si sunt sigura ca va veni si acea zi..ai incredere in tine asta e cel mai important..numai asa vei putea merge mai departe si numai asa vei putea indura si suporta toate nedreptatile de pe lumea asta.iti vei gasi strada ta si vei putea fi fericita sunt convinsa..e greu poate dar fi optimista si ai incredere in TINE.

  • catalin

    trebuie sa recunosc ca aceste cuvinte extrem de triste dar atit de reale le simt si eu in fiecare zi chiar daca sunt barbat iar pentru mine durerea e cu atit mai mare pentru ca eu am iubit dar …nu am fost iubit am petrecut 11 ani de casnicie cu un sarpe care m-a inselat si m-a muscat de cite ori a avut ocazia iar eu am fost orb si nu am vazut iar cind intr-o zi am aflat parca cerul a cazut pe mine ma doare si din pacate nici eu nu ma simt in stare sa o i-au de la capat te inteleg iar lacrimile tale se inlantuie cu ale mele si ale tuturor celor care sufera pentru ca au iubit…

  • titza

    …..fi o luptatoare cu tine insuti pt a-ti descoperi adevarata valoare..te simti singura dar defapt esti purtata pe brate de Dumnezeu..ei bine viata e o suma de necunoscute si nimic nu e intamplator.oameni pe care ii cunoastem.lucrurile care ni se intampla.toate isi au rostul lor..nu te cunosc…dar am o rugaminte:nu deveni o trista..asa cum am fost eu;incarca-te cu o doza de optimism..prinde aripi si zboara;….sau urca-te in trenul vietii si deschide plina de curj usile care ti se ivesc..pt adesea cei mai multi nu le deschid de teama a ceea ce ar putea gasi dincolo…..viata e o sansa:nu o rata……………………

  • Mihaela

    Cred ca si tu ai convingerea ca daca cineva nu trece prin ce ai trecut tu nu are cum sa te inteleaga. Personal te inteleg perfect, ii inteleg si pe cei ce vin cu sfaturi. Din pacate din asemenea situatii iesim foarte greu de unii singuri. Avem nevoie de sprijim, incurajare din parte celor din jur, si nu doar de vorbe. Efectiv avem nevoie de o persoana care sa ne fie mereu alaturi. De atata suparare la un moment dat simti ca ai obosit. Nu ne ramane decat sa ne ducem crucea cu demnitate.

  • andreea

    offf.cuvinte frumoase…pline de tristete..cred ca nu este un cuvant in care sa nu ma regasesc..chiar daca la mine este un sfarsit fara sfarsit poate doar cand voi muri voi scapa de povara asta…am iubit si eu poate am fost iubita dar problema pe care o am eu m.a facut sa devin cea m complexata fiinta si sa indepartez pe toti..ca sa nu ajung sa fiu judecata si sa ma simt ulmilita,prefer singuratatea care ma distruge decat sa incerc sa gasesc pe cineva care sa ma distruga prin repingerea lui;prefer sa,mi amputez orice speranta ca sa,mi aduc alte suferinte in plus!ce e viata..nici nu mai stiu ma trezesc in fiecare zi intr,o lume in care nu,mi gasesc locul mi,am dat seama de curand ca nu e locul meu aici..dar atunci unde este..exista si pentru mine un rost pe lumea asta un loc al meu..ceva al meu?!nu,nu cred..asta e existenta mea..nimic m,am nascut din nimic sa ca sa traiesc in nimic pana cand am sa dispar in nimic!eu nu am speranta,de multa vreme traiesc in vid intr.un continui blocaj nu vreau sa mai sper sami visez sa mai astept ceva traiesc mecanic..dar voi daca puteti tineti cat puteti de bine chiar de cea mai mica speranta pt ca in ziua in care dispare si aia totul e pustiu doar nimicul!

  • Salut…am dat de postul tau pe net si am ramas uitmita. Atat de durerea pe care ai reusit sa o zugravesti asa de frumos dar mai mult de faptul ca ai scris in 2006 si ai si un comentariu in 2011. Am si eu o intrebare…ai putea sa revi cu un nou post in care sa ne spui daca ai ramas la aceeasi concluzie ca si in 2006?Multu:)

 
 

Add a comment

required

required

optional


 
 
 

Privacy Preference Center