Bucurii si sperante
Author: I.N. Dragos
Din cele mai vechi timpuri, si esentialmente lucrurile nu s-au schimbat, oamenii au constatat din propria lor experienta ca viata este facuta deopotriva din bucurii si sperante.
Inca in antichitate, Eschil scria in „Agamemnon“: „De-a lungul vremii, se intampla negresit sa avem si bucurii si zile jalnice“.
Dificultatea, si totodata abilitatea, este sa-ti conduci barca pe valurile vietii in asa fel incat sa depasesti adversitatile de tot felul, durerile si amaraciunile, ca sa te poti bucura de putinul de care dispui.
In „Epistole“, scriitorul latin Seneca ii spune lui Lucilius: „Inainte de toate, invata sa te bucuri… Crede-ma, e un lucru serios, o adevarata bucurie. Niciodata nu-ti va lipsi bucuria de indata ce i-ai descoperit izvorul. Cauta adevarata fericire: sa fii fericit de tine insuti“.
„Carpe diem“ (Bucura-te de ziua de azi) isi indeamna un prieten poetul latin Horatiu, in „Ode“: „Nu ti-e ingaduit sa cunosti capatul randuit de zei zilelor mele si ale tale… Stand de vorba, timpul a si trecut. Bucura-te de ziua de azi si nu te increde in cea de maine“ (cu alte cuvinte, nu lasa pe a doua zi, nu amana).
Scriitorul indian Rabindranath Tagora sustinea ca „Lectia cea mai insemnata pe care omul o poate invata de la viata nu este ca durerea nu exista in lume, dar ca depinde de noi s-o folosim si ca o putem transforma in bucurie“.
Ce ne-am face oare daca nu ne-am indrepta mereu gandul spre ultimul dar ramas in cutia Pandorei – speranta – „visul cu ochii deschisi“, cum ii spunea Aristotel.
Si fara speranta…
