Betie
Author: Geo Dinescu
In aceasta dimineata m-am trezit cu gandul ca o sa mor. Stupid, dar dupa ce a trecut de orele amiezii, gandul nu-mi disparuse – ba dimpotriva, mirosul acru al mortii ma inconjura si intrase in mine.
Mi-era teama sa nu ma intalnesc cu cineva cunoscut care ar fi spus imediat la toata lumea ca am murit si nu ar fi fost bine deloc. Ar fi inceput din nou alte discutii, s-ar fi facut o groaza de speculatii cu privire la ultimele ore din viata mea si asa am ajuns la concluzia ca atata timp cat nu stia nimeni ca-s moarta putem sa mai circul libera pe strazi, sa respir aer curat, sa zambesc necunoscutilor, sa ma pun in calea privirii lor si sa-mi spun ca la mine se uita, ca mie-mi vorbesc.
Nici nu se pune problema ca mi-ar fi placut macar unul singur, dar e frumos sa te stii privita si admirata, indiferent daca nu sunt decat falsuri. Din acest motiv am incetat sa mai plang si m-am concentrat mai mult la lucruri frumoase, la mine – asa cum sunt eu, adica perfecta. Nu mai reusesc sa-mi gasesc nici un defect, poate ca nu am avut niciodata si totul a fost doar in imaginatia mea. Da, asa este, sunt perfecta, iar in afara de perfectiune mai am doar cateva… neajunsuri, sa zic asa.
Cred ca din pricina ca nu am nici un defect am murit. Dar este bine, macar nu mai traiesc spaima asta, ca ma tot intrebam daca o sa-mi fie frica. Ei bine, nu-mi este, nu-mi pare rau si ce este cel mai bine, e ca nu-mi mai pasa de multe lucruri – poate mi-ar prinde bine o sticla de vin rosu, dar ma mai gandesc. Cred ca tot timpul mi-a placut vinul rosu, sau macar ideea de a tine in mana un pahar frumos pe jumatate plin… sau pe jumatate gol.
Si pentru ca sunt frumoasa, compania unui astfel de pahar ma face sa ma simt speciala, mai speciala decat sunt. Nici macar nu este vorba de betie, betia este gretoasa; alcoolul nu ma face sa ma simt bine, o femeie beata este un dezastru: daca nu plange, devine vulgara. Dar e bine ca si femeile se imbata, sunt foarte haioase, mai ales atunci cand devin proaste si brusc au idei. Nici nu mai conteaza ce fel de idei. Bune, rele…n-are nici o importanta: idei sa fie. Dar punctul culminant este atunci cand se iau in brate si incep sa planga, iar daca ajung sa si faca amor, totul devine un deliciu. Si cum sa nu fie viata frumoasa cand astfel de minunatii te fac sa razi?
Totul e minunat, orice are o scuza. Spre exemplu: cand ma deranjeaza ca am o viata dezordonata, imi spun ca sunt boema; daca ma paraseste iubitul, brusc imi dau seama ca nu era bun de nimic; daca nu am bani inseamna ca nu sunt platita suficient, ca eu muncesc enorm; daca am ficatul marit vina o poarta efortul intelectual, nicidecum maioneza; daca sunt grasa este minunat, pentru ca nu sunt slaba, slabele sunt urate; daca tusesc, nu tutunul e de vina, ci dusurile reci pe care le fac pentru ca m-a parasit iubitul.
Si lista ar putea continua la nesfarsit… Asa se scurge viata mea minunata, dintr-o scuza-n alta. Cu toate acestea rezist si recomand tuturor nemultumitilor sa-si gaseasca scuze, cat mai multe scuze, sa ploua cu scuze si atunci cand le vine randul sa moara, sa-si ceara frumos scuze.
Eu am glumit, nu sunt moarta, cine-ar putea sa moara cand in lume se intampla atatea bazaconii?
