Istvan Teglas şi Laura Ilinca dedică un spectacol bătrânilor din spitale
Actorii Laura Ilinca şi Istvan Teglas vor susţine un spectacol-lectură în scopul strângerii a 100 de cozonaci pentru bătrânii aflaţi în spitale în cadrul evenimentului caritabil numit „Cozonacul cu teatru”, care va avea loc duminică, 15 decembrie, ora 15:00, în cafeneaua din Centrul Vechi, La Mine-n Copac (Pasajul Şelari).
Evenimentul „Cozonacul cu teatru” vine în sprijinul acţiunii umanitare întreprinse de A.O.L.N. Romania, Asociaţia Ortodoxă pentru o Lume Nouă, asociație de tineri voluntari, care organizează acțiuni de binefacere pe parcursul a două decenii de la înființare.
Spectacolul-lectură se va face după un text scris de Laura Ilinca, intitulat „Ultima”, iar intrarea se face pe bază de donaţie-ce constă într-un cozonac împachetat.
La finalul evenimentului, cozonacii vor fi transportaţi la un spital din Bucureşti, iar doritorii pot merge împreună cu voluntarii AOLN, Asociaţia Ortodoxă pentru o Lume Nouă, pentru a-i cunoaște pe bătrâni.
Laura Ilinca, actriță și dramaturg, povestește despre ce însemnătatea oamenilor în vârstă în viața noastră: „Atâta timp cât suntem foarte tineri privim bătrânețea ca ceva care nu ni se poate întâmpla nouă. Și… totuși, cu puțin noroc, ni se întâmplă. Doar că, bătrânețea în România – nu mă gândesc acum la alte țări – e urâtă, pentru că așa o facem noi să fie. Ești considerat bătrân după 35 de ani, după 40 de ani poți să-ți iei adio de la o șansă reală în societate, iar după 60… Uităm că și cei ce au acum 60-70-80-90 + ani au fost odată tineri. Nu știu de ce uităm asta dar uităm. Eu am avut experiențe extraordinare cu oamenii mai în vârstă ca mine. Una dintre ele e redată parțial în povestirea “Ultima”. Pe sceheletul unei povești care circulă de mult prin mediile artistice am brodat o poveste pe care am auzit-o eu, de nenumărate ori, de la una din primele mele gazde pe care le-am avut în București, Tanti Tina. Povestea ei de viață, optimismul ei, energia ei … Am păstrat-o în memorie ca pe un suflet tânăr, foarte tânăr, închis într-un trup care a îmbătrânit. ”
Și actorul Istvan Teglas a fost întotdeauna impresionat de bătrâni: “M-au fascinat mereu toți oamenii în vârstă pe care i-am cunoscut. Mi-au transmis ceva familiar. Poate și nevoia mea de a primi o confirmare în momentele grele m-a împins înspre ei, să regasesc în ochii lor speranța că nimic nu a fost degeaba.”
