O gluma buna ce se cheama „iubire“
Author: Maria Loredana Muntea
Totul pare o gluma, o gluma buna, iubirea, dragostea, viata, suferinta! Si nu pot sa nu ma gandesc la iubire, la acel simplu fior care te face sa tremuri, sa-ti doresti sa atingi, sa gusti, sa sorbi…
Si totusi e o gluma, cand te trezesti si vezi de fapt realitatea, iti dai seama ca nu exista, ce ramane cu adevarat e suferinta, copiii.
Asta e realitatea si iubirea? Ce a fost? Nevoie de tine? Nevoie de doi?…
Nu mai exista, nu mai conteaza, a fost… e din vina inimii mele ca nu pot sa renunt. Nu pot merge mai departe, traiesc in amintirile cu tine, si in visele cand faceam dragoste cu tine, acum esti un moment din trecutul meu.
Mereu vei fi acolo, in inima mea, tu stii ca esti o parte din mine, un eu mereu ascuns, adanc ai prins radacini groase in sufletul meu.
Mereu vei fi acolo, in trecutul meu, nu pot sa mai plang, ma pierd in amintirile cu tine si te regasec asa cum te stiam, si stii ca esti o parte din mine, un suflet ratacit, dar pereche.
Si nu te pot uita… fa ceva, spune ceva, dar nu tacea…
at 12:26 am
..da..intradevar Tacerea ne omoara,ne scurge din noi toata puterea care avea ca scop planuri,vise.. ,dorinte si toate in fond sunt ucise de linistea violenta a tacerii… E ca un vulcan..care frige pur si simplu prin prezenta sa . E in fata ta, ca o nefiinta cu ochi mari si atit de indiferenti..