Am greşit?
Cum am reuşit să las timpul să treacă pe lângă mine, fără să-mi dau seama? Şi acum pare să existe o ceaţă care învăluie trecutul, prezentul şi viitorul.
Zi după zi, oră de oră, m-am gândit la altcineva, la oricine altcineva în afară de mine, crezând că acesta era scopul pentru care mă aflam aici. În acelaşi timp, trebuie s-o spun, am sperat cu putere că există ceva şi pentru mine la capătul acestui drum.
Am greşit? Se vede în firele albe tot mai dese, în ridurile care brăzdează o faţă cândva frumoasă, în tristeţea din ochii plini de bucurie altădată, pe buzele ale căror colţuri nu se mai arcuiesc într-un zâmbet, pe umerii care s-au încovoiat de povară.
Şi timpul trece în continuare, impasibil, sfidând trecutul, prezentul şi viitorul, fără să ofere o clipă de răgaz.
Dar, totuşi, poate la capătul drumului…