Pentru tine!
Autor: Flory BabyBlue
Spuneam mai demult ca inca nu realizez ce mi se intampla. Acum ma doare atat de tare incat e imposibil sa nu-mi dau seama cat e de real! Demult nu am mai avut o astfel de stare… Imi vine sa tip, sa urlu de durere!
Mi-a fost asa dor de tine zilele astea… acum sincer nu stiu… nu stiu sa denumesc sentimentul asta… nu stiu daca e dor… e pur si simplu durere… neputinta…
Durerea asta… ma termina… ma depaseste… simt ca imi ia din oxigen… simt ca nu am suficient aer… ca ma sufoc… ca ma apasa… ca nu pot trai fara sa te stiu aproape… sufletul parca mi-e inchis intr-o cutiuta… din care nu mai poate iesi…
As scrie de milioane de ori ca ma doare… doar asta simt… ma doare… ma doare prea tare… iar eu… eu nu pot sa duc atat de mult… apasa mult prea greu… e mult prea mult… sau poate ca nu-i prea mult… se spune ca Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce, dar pe mine deja ma depaseste… cred ca am suportat deja prea mult…
Nu-mi explic cum am putut sa ajung in stadiul asta… dar ce mai conteaza acum ?
Si ce-i mai nasol e ca… nu pot trece peste starea asta… ci trebuie sa trec prin ea… si nu-i deloc usor… nimeni n-a zis ca va fi usor… dar nu mi-a zis nimeni ca va fi atat de greu… Si oare asta e drumul pe care trebuie sa merg? Atat de mult trebuie sa indur pentru un singur vis? Mai degraba, pentru un vis care probabil nu se va implini? Pentru ce? Spune-mi tu, pentru ce?
Cat as vrea sa-mi scot toata durerea din suflet si sa o calc in picioare…
Si cine-a zis ca timpul vindeca? ce cacat… timpul nu vindeca, ci pur si simplu trece… iar de cele mai multe ori reuseste sa intareasca ranile…
“E tot, e pustiu…cata durere-n mine… si cata dragoste si toate… toate pentru tine… Nu inteleg ce fac pe lume… cand nu ma vrei aproape… nu ma visezi in noapte… asa cum te visez…”
Spune-mi… de ce tu habar nu ai? De ce trebuie sa astept atata? De ce trebuie sa ma doara atat? De ce trebuie sa ma distrug… pentru tine? De ce doare atat de tare ceva ce nu a existat nicicand? De ce nu meriti nici macar o lacrima si totusi plang? De ce am atatea intrebari fara raspuns? Si, mai ales… de ce dor toate intrebarile astea? Spune-mi… de ce? Caci nu inteleg… poti te rog frumos sa-mi explici, de ce nu pot fi si eu acolo unde esti tu? Explica-mi. Poti sa faci asta? Poti sa-mi explici de ce nu-mi poti vorbi acum, in momentul asta? Poti tu sa-mi explici, de ce acum, cand lacrimile curg in nestire nu esti aici sa le stergi ?
Nu e neaparat dor… si nu e acelasi sentiment dinainte… e multa durere acumulata… e un dor dureros…
“As vrea… macar o data sa te vezi prin ochii mei…”. Chiar mi-as dori… macar o clipa… sa te poti vedea prin ochii mei… sa poti simti ce simt eu acum… macar o clipa… asa ai putea intelege…
Te vad peste tot… esti absolut peste tot… si nu pot sa nu plang… desi nu meriti NIMIC, NIMIC din ceea ce simt eu… si sunt constienta de asta…
As vrea sa pot fugi de tine… imi faci prea mult rau… Stii ce-i amuzant? Ca tu nu faci nimic de fapt… imi faci rau fara sa ai nici cea mai vaga idee…
“Imi pui sechestru pe gand caci nu-mi pot lua gandul de la tine…” 23 din 24 esti in mintea mea… nici macar atunci cand dorm nu scap de tine… te strecori in visele mele… 24 de ore din zi si din noapte cu acelasi gand, cu aceleasi vise, aceeasi durere in suflet… adorm si ma trezesc oftand… Crezi ca merit asta?
Poate ca a devenit obsesie… Si ce? nu-mi pasa. Atata timp cat ma doare si nu pot face nimic… Ce conteaza?
Cat de nasol ma simt. Cat de mult ma doare…. in viata mea nu am simtit atata durere… sper sa nu mai trec niciodata prin asa ceva…
Cum pot eu sa te opresc din drumul tau? Tu… mandru iti continui drumul fara sa privesti in spate, iar eu raman in urma ta… Mii de regrete si suspine lasi in urma ta … dar nu te opresti… ai drumul tau si nu te vei opri niciodata… Eu te voi striga in nestire sperand ca macar odata sa m-auzi si sa-ti intorci privirea…
Traim in doua lumi total paralele… iar cu chestia asta nu pot lupta… si mi-e greu sa accept, nu vreau, nu pot…
Ar mai fi multe de zis… dar lacrimile nu ma lasa s-o fac… inchei.
Si… sper doar… ca esti fericit acolo unde esti… cu cine esti…
at 2:02 pm
de cele mai multe ori,prostia doare…nu se intelege prea bine omul de care esti indragostita,e real sau esti indragostita de vreun actor pe care il vezi doar la televizor?lumile voastre paralele s-au intersectat vreodata sau au fost tot timpul paralele? cum ai vrea sa afle omul ca te-a ranit vreodata,daca el nici nu are habar de existenta ta?iar daca e un personaj real si nu unul imaginar,oare,nu ar fi mai indicat sa-i spui si lui ceia ce simti?
at 11:03 pm
E extraordinar de greu sa nu-l ai langa tine pe omul fara de care nu-ti vezi viata.Cine a trait-o,stie…Mai ales ca doar cand il pierzi realizezi cu adevarat ce ai avut.Asa ca…pretuiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima…Iubirea e de la Dumnezeu…la fel si iertarea!!!
at 9:57 pm
Totul are un rost si niciodata nu vom primi ce vrem atunci cand vrem. Toti cei care ti-am scris te intelegem, te respectam, si te incurajam pentru ca un sprijin este intotdeauna suportul de care oricine are nevoie. Chiar daca soarta nu este asa cum ti-ai dorit, si chiar daca nu poti sa mai faci nimic….nu ceda pentru ca lucrurile bune pentru tine de abia acum incep…..