Cum explici copiiilor pierderea animalului de companie?
Author: HappyFeet
Moartea este una dintre cele mai grele lucruri de explicat copiiilor. De multe ori, decesul animalului de companie reprezinta prima ciocnire a unui copil cu aceasta lege de neschimbat a naturii. Modul in care abordam un astfel de eveniment poate avea un impact imens asupra felului in care un copil va intelege fenomenul trecerii in nefiinta.
Majoritatea copiiilor cred ca relatia cu animalele lor de companie va dura pentru totdeauna. Ei nu pot intelege ca animalele “functioneaza” dupa un ceas biologic diferit de al nostru, sau ca boala si si suferinta pot face ca eutanasia sa fie cea mai umana solutie.
Nu uita ca la orice varsta, sinceritatea este cea mai buna alegere. Este important sa ii explici copilului tau permanenta acestui fenomen. Fa-o cu blandete dar clar, sincer, fara a creea confuzii in ceea ce inseamna moartea cu adevarat.
Capacitatea unui copil de a intelege ce inseamna moartea depinde de dezvoltarea cognitiva si emotionala a acestuia.
Astfel, copiii mai mici de 2 ani simt moartea animalului de companie bazandu-se pe reactiile celor din jurul sau. Acestia simt stresul si supararea membrilor familiei, chiar daca nu inteleg motivul.
Copiii intre 2 si 5 ani simt lipsa animalului ca si partener de joaca, nu neaparat ca si fiinta pe care o iubesc. Ei vad moartea ca pe un lucru temporar, de moment, la fel cum vad frunzele care toamna cad din copaci iar primavara cresc la loc. Totusi, percep reactiile si starile emotionale ale celor din jur si pot avea comportamente care pana acum disparusera (de ex: suptul degetului).
Copiii intre 5 si 9 incep sa perceapa moartea ca pe un fenomen permanent dar se consoleaza cu ajutorul “gandirii magice”, imaginandu-si ca moartea poate fi sfidata sau invinsa. De asemenea, aceasta este perioada in care copiii incep sa faca legaturi intre ceea ce ei gandesc si ceea ce se intampla in realitate. De exemplu, un copil care nu se implica in ingrijirea animalului bolnav va fi cuprins de sentimentul de vinovatie atunci cand acesta moare. Aici un rol important il au parintii care trebuie sa-l faca sa inteleaga si sa-l asigure ca nu el a cauzat moartea si ca este un fenomen absolut normal.
La varste de peste 10 ani, in general, copiii intleg deja ca toate fiintele vii intr-un final mor si ca moartea este “definitiva”. Dar intelegerea si acceptarea sunt doua lucruri total diferite. Astfel, ei pot trece prin stari diferite de la negare, furie, suparare, vinovatie, depresie si in final acceptare. Altii se manifesta in alte moduri:
– in functie de varsta, copilul poate reveni la obiceiuri vechi ( suptul degetului, accese de furie )
– un copil mai mare de varsta poate deveni mai retras fata de prieteni sau familie pentru un timp. Activitatea de la scoala poate fi afectata iar interesul pentru activitatile extrascolare poate fi diminuat.
Copiii pot de asemenea sa fie cuprinsi de teama de a nu fi abandonati. Vazand ca un animal poate muri si intelegand fenomenul, pot fi inspaimantati la gandul ca acestul lucru s-ar putea intampla si cu parintii lui.
Atentie in schimb! Unii copii pot deveni extrem de curiosi in ceea ce priveste fenomenul si ceea ce se intampla mai departe cu corpul neinsufletit. Pot incepe sa ceara detalii care s-ar putea sa ti se para neplacut si dificil de explicat. Acestea sunt intrebari la care trebuie sa raspunzi la obiect, dar bland si cu grija.
Ce sa faci si ce sa nu faci?
Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa minti ( de exemplu, sa spui ca animalul a fugit ) sau sa folosesti expresii generatoare de confuzie cum ar fi “ a fost adormit”. In cele din urma, copiii vor afla adevarul iar minciuna poate duce la aparitia de resentimente si sa distruga increderea intre copil si parinte. Cand vor creste se vor intreba oare cu ce alte lucruri au fost mintiti.
De asemenea, expresiile confuze pot cauza anxitate deoarece copiii iau cuvant cu cuvant lucrurile pe care le spui. Astfel, daca folosesti expresia “a fost adormit”, copilul poate ajunge sa sufere de anxietate, de teama de a dormi.
Alt exemplu, un copil caruia i s-a spus ca goldenul lui “a plecat”, a asteptat zile intregi reintoarcerea acestuia. Cand a a flat intr-un final ca acesta a murit, a vrut sa-l dezgroape.
Atentie! Daca spui ca “Dumnezeu l-a luat pentru ca era special”, copilul poate avea resentimente fata de Acesta si va trai cu teama sa afle cine urmeaza.
Fii deschis si sincer in ceea ce privste starea de sanatate si eutanasia. Daca animalul se afla in suferinta, in stadiul terminal al unei boli, spune-i copilului tau adevarul cat mai repede. Unii copii vor sa fie prezenti in timpul eutanasiei. Devin curiosi si vor sa stie cat mai multe. Raspunde-le clar si sincer. Cat despre a-i permite copilului sa fie de fata in momentul eutanasiei, unii medici sunt complet impotriva. Totusi, depinde foarte mult de varsta copilului si de maturitate.
Asigura-te ca te-ai facut inteles. Explica-i copilului tau ca trupul animalului a incetat sa mai functioneze. Apoi, in functie de convingerile tale religioase si de ceea ce poate intelege copilul, ii poti explica notiunea de “suflet”.
Lasa-ti copilul sa discute si sa-si exprime sentimentele despre ceea ce s-a intamplat. De asemenea, poate si tu vrei sa cauti o modalitate de a-ti comemora animalul. Exista persoane care planteaza un copac intr-un loc special din gradina. Altii ingroapa animalutul intr-un loc special sau intr-un cimitir de animale unde sa poata fi vizitat. Incurajeaza-ti copilul sa-si exprime gandurile si trairile vorbind sau scriind despre intamplarile frumoase alaturi de animal.
Arata-ti si tu sentimentele. Acest lucru arata copilului ca nu sufera singur si ca acel animal de companie chiar a fost special.
– Anunta invatatoarea sau dirigintele despre pierderea suferita. Asftel acestia vor stii care sunt motivele unei posibile schimbari temoprare de comportament.
– Nu invinovati veterinarul! Multi parinti, in special cei care se tem sa explice copiiilor ce inseamna eutanasia, considera ca este mult mai usor sa dea vina pe medic. Acest lucru nu numai ca este nedrept fata de veterinar, dar poate fi daunator si pentru copil. Acesta va creste neavand incredere in veterinari si apoi, implicit, chiar si in medicii umani.
Exista si parinti care se grabesc sa aline suferinta copilului dand fuga la pet-shop pentru a cumpara un nou animal. Gresit! Ultimul lucru pe care il vrei este sa-i creezi copilului impresia ca animalul – membru al familiei, poate fi inlocuit. Asteapta momentul in care copilul isi va exprima interesul pentru un nou animal si totul va fi bine!
