Scurte povesti de vacanta!
– Secareanu Tudorel – Se intampla acum 1 an la Predeal, am mers la cu amicii la un apartament, cand am ajuns am constatat ca suntem privati de energie electrica, a trebuit sa improvizam. Problema ca ne lipseau 2 lucruri esentiale, o lanterna pentru a lumina apartamentul si un briceag pentru a improviza o instalatie pentru a lumina apartamentul. Dupa un drum de cateva ore bune am reusit sa ne instalam in apartament cu toate cele, iar a doua zi am profitat de avantajele oferite de o statiune montana.
– Pop Aurelia – Intr-o zi din saptamana am fost la cumparaturi si am cumparat un cutit de bucatarie. Fiind nou am si lucrat cu el in bucatarie, dar la un momendat cum feliam carnea pentru snitele m-am si accidentat cu cutitul de bucatarie si am facut o rana adanca, ca nu am mai putut felia carnea pentru snitele finca imi curgea tare sangele si foarte greu am putut opri si asa a ramas familia flamand din cauza accidentului meu si a cutitului care era foarte ascutit.
– Maxim Claudia-Alina – Povestea mea este cam penibila. Dar acum cand ma gandesc la ea, imi vine sa rad. Eram acum doi ani impreuna cu niste prieteni la munte, la Busteni si faceam un gratar la poalele muntilor. Deodata m-a apucat un foarte mare durere de burta si mi-am dat seama ca trebuie sa fac… treaba mare. M-am indepartat de ceilalti destul de mult, dar am uitat ceva: hartia igienica. Cum locul unde se facea gratarul era destul de departe si nici nu aveam vreun telefon sa sun pe cineva (de fapt cred ca nici nu prindeam retea) singurul lucru folositor erau niste frunze. Numai ca nu stiu ce frunze erau ca nu vroiau sa se rupa. M-am chinuit ingrozitor sa le rup. Tare as fi avut nevoie de un cutit atunci precum Cutitul cu lama blocabila PUMA TEC/Germania. Intr-un final am reusit si m-am intors fara probleme la gratar unde toti ma intrebau de ce am stat asa mult. Le-am spus ca… admiram pesiajul.
– Doina Ana Butman – Eu cred ca exista o diferenta radicala intre o excursie “de oras” (Budapesta, Viena, Sofia, Paris etc.), unde harta devine unul dintre cele mai importante lucruri (…desigur, exista si persoane care chiar ar putea sa mearga la intamplare pe strazi si prin localuri, fara sa le pese…) si o excursie la munte sau in delta… in cazul in care se pune accentul pe alte lucruri: echipament, bricheta sau chibrituri, lanterna+baterii de rezerva, apa de baut, busola, cutit etc…
Poate, ati si inceput sa zambiti, dar, va asigur ca, daca uitati niste lucruri marunte ca acestea, va va parea rau in momentul in care va aflati undeva, in munti, la zeci de kilometri de “civilizatie” si nu le aveti la indemana, garantat! Asa ca alternativa consta in: crearea unei liste specifice ori intocmirea uneia exhaustive (de la A la Z), pe care bifezi doar cele strict aplicabile… Va recomand o mini lista cu lucrurile necesare indiferent de locul in care porniti in excursie, fie ca este vorba de una bine planificata sau de una neplanificata. Un lucru este cert – nu aveti nevoie de tot dulapul cu haine si pantofi…
A propos de “a uita este omeneste”, chiar in urma cu o luna, aflandu-ma undeva, destul de departe, in Spania, am fost absolut nevoita sa achizitionez o forfecuta si un cutit chiar din orasul Toledo, faimos in lumea intreaga pentru spadele produse din acel otel special, al carui secret numai mesterii locali, inca, il mai poseda. Nu se stie cand anume a inceput fabricarea renumitelor spade (si a cutitelor sau a altor articole inrudite…) de Toledo, dar, se pare ca aceasta traditie este la fel de veche ca si orasul in sine (sa nu mai vorbim de pretul achizitiei…!).
– Balta Angela – Eram la mare anul trecut. Am hotarat sa intru in apa cu niste prietene si am inceput sa jucam volei in apa. Si nu stiu cum, o prietena a aruncat mingea foarte departe, asa ca m-am grabit sa o aduc inapoi. Si ce metoda mai buna decat sa inot. Si inot, inot, ma intorc cu mingea si ies vesela din apa. In clipa aceea toate tipele, care intre timp agatasera niste super baieti incep sa rada cu hohote, iar tipii aia sa se holbeze la mine. Cu zambetul pe buze, uimita ,intreb…..CE ESTE? La care una din tipe imi sopteste… SUTIENUL… Si ce sa vedeti? Sutienul meu se ridicase si ma lasase in bustul gol. A fost un moment penibil, dar si acum rad cu prietenele cand ne amintim de aceasta intamplare.
– Stefania Nane – Hmm, o scurta povestioara cu peripetii. Probabil singura mai memorabila ar fi una care s-a intamplat acum un an la cota 1200 la Sinaia. Ne-am decis sa mergem sus pe jos ca sa mai dam jos din kg, dar si pentru ca vremea era superba iar zona si mai si. Aer curat, liniste, cam tot ce ne doream dupa zarva orasului. Si asa ca am plecat, singurei acompaniati numai de o sticla de suc si de buna dispozitie. Mentionez ca era pentru prima data cand ajungeam in zona asa ca nu prea cunosteam, hai sa-i zic, legenda de pe acolo. Si ne-am pus pe urcat cam jumatate din drum. Cat am urcat nu am vazut tipenie de om cand deodata ne apre in cale un grup de persoane cam speriate care ne zic ca sunt ursi pe langa sosea si ca ar fi cam multi. Gluma, ne zicem si o pornim mai departe cand o masina opreste si ne zice acelasi lucru. Hmmm… cam prea de tot. Teama ne cam incoltise in suflet, asa ca decidem sa ne intoarcem de la jumatatea drumului. Rusinos, dar nu stiam pe ce sa ne bazam asa ca mai bine sa prevenim daca puteam. Ne-am intors in statiune si am luat masina. Cat am urcat, in siguranta de data asta,am cascat ochii atenti sa vedem si noi minunatia. Cand colo, surpriza! Tocmai la coltul inaine de la cota, vedem o ursoaica pricajita cu doi puiuti si mai nenorociti. Rasul a fost pe masura cand am vazut de ce ne speriasem mai ales ca nu ne-ar fi facut nimic. Cei care au avut amabilitatea si ne-au anuntat si-au cam batut joc de noi, mai ales ca ne spusesera ca sunt mault mai multi si mai aproape de noi cand eram pe jos. Asta a fost sperietura cea mai mare din toata vacanta si peripetia cea mai insemnata!
– Goidea Andreea – Inspirati de reality-showuri de supravietuire, eu si alti 2 prieteni de la tara am hotarat sa ne petrecem cateva zile singuri in padure. Ne-am aprovizionat cu ce am crezut de cuviinta (mancare, apa, paturi, cateva carpe si niste spirt in caz de accindentari). In prima noapte am adormit cu guma in gura si 3 zile am avut in par un gheomotoc care se tot marea, lipindu-se de fiecare fir. Nu am apucat sa vedem care era cel mai curajos pentru ca ne-au gasit parintii si ne-au adus acasa de urechi.
– Savuica Ana – Sunt o fata de 13 ani din Bucuresti, slabuta, desteapta si timida. Imi place mai mult la munte dacat la mare si ador animalele. Imi place engleza si am 2 cumnati americani. Singurele lucruri pe care le-am castigat au fost: o carte de istorie, o pizza si un vocher pe un site de carti. Nu-mi plac ciupercile dar ador sa gatesc. Imi place sa fiu la inatime dar am rau de mare. M-a imprietenesc atat cu cainii prietenilor cat si cu cei vagabonzi. Nu-mi plac pisicile dar nu m-ar deranja daca as avea una. Am 8 surori, 3 frai si inca nu am camera mea. Nu am fost nicodata cu avionul si am fost o singura data la mare. Ambii nepotei ai mei sunt plecati in america. Doresc sa fac olarit si sa ajung nu cineva si sa fiu doar eu.
– Gingarasu Luciana – Hmmm… peripetiile mele… Cand pronunt cuvantul peripetie imi vine imediat in minte un peisaj montan. Pentru mine muntele inseamna multa adrenalina, distractie, liberatate si multe peripetii. Una dintre ele s-a intamplat acum cativa ani cand am ales sa descopar si eu alaturi de prietenii mei Cascada Urlatoarea. Era prima data pentru oricare dintre noi dar acest lucru nu ne-a impiedicat sa ne aventuram in necunoscut. Totul se intampla dupa o ploaie torentiala. Traseul arata minunat: mult noroi, pomi cazuti etc. Intr-un final am ajuns in fata minunatiei, plini de noroi din cap pana in picioare, cu multe cazaturi la activ… dar totul a meritat… numai vazusem asa ceva niciodata!
– Pomana Smaranda Nicoleta – Acum 2 saptamani am fost cu niste prieteni de familie in Parang cu cortul. Cunoscand zona, ne-am gasit repede un loc in care sa ne instalam corturile. A fost totul bine ca-n fiecare an de altfel caci revenim anual in acea zona, dar pentru prima data in 4 ani de cand frecventam Parangul am avut si companie… sau nu… hmmm… ciudat, nu? Mda… era vorba de un urs care ne-a tot dat tarcoale toata noaptea, dupa tipetele vecinilor cu corturile… si uite asa am stat toata noaptea nedormita impreuna cu prietenul meu, stand de paza caci restul dormeau… de frica ursului… Daca aveam o lanterna la noi (n-am fost asa inspirati sa luam una la plecare), ne convingeam si noi daca era sau nu ursul. Data viitoare o sa fim mai preocupati de siguranta noastra, poate cu o Lanterna SP22 Camuflaj – Lanterna MiniMagLite cu LED. Ne-ar ajuta mai mult!
– Craciunescu Mihaela – Cornelia – Peripetii ale mele ar fi multe, dar nu stiu cum sa le povestesc. Una ar fi cea de anul trecu cand am plecat pe munte si nu mai puteam sa ma intorc de oboseala… si nu intelegeam de ce nu mai pot… toti erau energici… iar eu la jumatatea drumului eram franta… imi tremurau picioarele si nu stiam cum ma voi ma intoarce de pe munte… iar raspunsul a venit la cateva zile dupa: eram insarcinata… si oboseam extrem de repede datorita schimbarilor hormonale si nu numai din organism… asta asa pe scurt!
– Sorina Mardare – Delta Dunarii. O zi ploioasa, dar Delta e cea mai frumoasa asa. Am plecat din Tulcea pe canale, cu barcile cu motor, spre hotelul plutitor unde aveam cazare. Peisaj superb, apa plumburie, salciile plecate la mal din cauza stropilor de apa. Pe ici-colo, lebede, rate salbatice, cormorani… Un peisaj de vis, la care nu ma asteptam. Am ajuns la hotel, primitor, conditii bune, baie in camera, umed, dar excelent de cald pe vremea asta. Plecan cu barca cu motor din nou, in explorare. Cai salbatici, lebede, cormorani, copaci cu trunchiuri ciudate rasarind din apa valurita, peisajul se reintregeste din nou. Ajungand in unul din mirificile lacuri, motorul barcii nu a mai avut apa ca sa porneasca… momente de panica, intr-un peisaj extraordinar, departe de lume!
– Dobre Oana – Am de povestit nenumarate intamplari in care o banala forfecuta a salvat situatia, dar va voi spune, pe scurt, una din ele. Eram la Sinaia cu un grup de elevi de-ai mei si cu inca doua colege profesoare. Am plecat in drumetie pana la Stana Regala. Tot ratacind prin padure, una din colegele mele a reusit sa isi sfasie pantalonii pina la genunchi. Nu putea sa mearga cu pantalonii falfaind, ca ii agata in toate tufele. Am ales solutia sa ii taiem, sa ii transformam in pantaloni scurti. Ne-a salvat forfecuta pe care o aveam in mini-rucsacul de care nu ma desparteam in plimbari.
– Robert Kovacs – Zona de campare era undeva la baza Hasmasului Mare. Am plecat vreo 5 intr-o plimbare, dupa ce la pranz am servit un bograci (mancare ungureasca la ceaun, un fel de gulas) si mai multe pahare de palinca. Telefoane mobile nu am luat cu noi, pentru ca nici o retea nu are oricum semnal in zona. Nici lanterne pentru ca am crezut ca ne vom intoarce inainte de lasarea intunericului. Evident, n-am uitat si am considerat important sa avem la noi, ca orice oameni gospodari si cunoscatori ai muntelui, mai multe plosti cu palinca. Astfel echipati, e firesc ca plimbarea noastra temerara s-a transformat curand intr-un soi de mars zombie, caragios pentru ochii privitorului, dar indeajuns de neindemanatic si incet incat sa ne apuce pe drum seara, iar mai apoi noaptea. Bineinteles, la fel ca in orice noapte cand nu ai vreo sursa de lumina la tine, cum ar fi: “Lanterna Leatherman”, nici luna nu a hotarat sa apara. Era intuneric bezna, iar noi mosmodeam de zor sa ajungem in tabara. Dupa ce ne-am simtit mai multe ore precum „Bear” Grylls (Ultimate Survivar – Discovery), ce tocmai a fost aruncat din elicopter, am gasit intr-un tarziu tabara fara sa fi suferit stricaciuni permanente.
– Savencu Anca – Baietelul meu de 8 ani jumate are autism si cand ajunge acasa de la centru pe la 15:30 vrea sa manance numai cartofi prajiti si de asta mi-ar fi de folos curatatorul de cartofi. Seara merge cu bicicleta insotit de sotul meu pe la cumparaturi. Acum am si eu o bicicleta si planuim sa facem excursii prin imprejurimi daca vremea o sa fie favorabila.
– Ioana Harvu – Intr-un am am plecat viteji pe munte, crezand ca avem la noi absolut tot ce ne trebuie pentru a supravietui unei excursii serioase, cu campare pe munte, cort, saci de dormit, ceaun, tot tacamul… mai putin un simplu CUTIT!!!!!!!!! Privind cutitele voastre tot incerc sa ma hotarasc care dintre ele ar fi fost cel mai potrivit!
– Balca Mirela
– Clejanu DanutCAFEAUA IN CAMP – Am fost in vacanta de mai multe ori in anul asta. Ultima oara s-a stricat masina undeva in camp; bineinteles un camp plin de gunoaie. Era ora cafelei, deci trebuia bauta in orice conditii, nu? The show must go on. Asa ca ne-am facut un foc din vreascuri gasite prin toate gunoaiele, am pus o cutie de bere careia i-am taiat capacul, am fiert cafeaua in cutia de bere cu apa minerala, pentru ca de-asta avea,, fara zahar si am baut cafeaua intr-un decor mirific – la mama naibii in camp, nu era tipenie de om, masini nici atat nu treceau, pasarelele cantau, mustele bazaiau… gunoiul de pe camp. Dar cu toate astea a fost cea mai buna si aromata cafea pe care am baut-o in viata mea.
– Nicoleta Uta – Intr-o zi ne-am gandit sa mergem in cel mai fabulos loc din Romania, dupa parerea mea, pe Transfagarasean! Drum lung… Am ajuns si ne-am cazat la Capra pentru cateva zile. Aveamd e gand sa facem pe vitejii si sa urcam pe jos, cu toate ca masina statea in fata hotelului. Rucsacul plin cu de toate, ionsa, ca de obicei neicapator. Ne-ar mai fi trebuit multe lucruri pentru a fi in siguranta… de aceea ma gandesc numai la ruscacul dinn imagine si imi inchipui cum as fi reusit sa strecor inauntru si lanterna de care am avut nevoie noaptea, inainte de intoarcere!
– Andreea Mihaela Lazar – As fi avut nevoie de o busola, la Sinaia, vara asta cand am fost intr-o mica excursie la munte, impreuna cu prietenul meu. Am hotarat amandoi, de fapt mai mult prietenul meu care m-a convins si pe mine intr-un final sa facem o plimbare pe munte, pana la telegondola si am zis ca decat sa mergem pe drumul asfaltat unde am fi ocolit si am fi pierdut o gramada de timp, mai bine mergem pe scurtatura, pe munte; de mentionat, ca suntem amatori, adica nu facem asta prea des si n-avem experienta in drumetii, eu stau prost cu orientarea in spatiu, el zice ca bine, dar m-am lamurit cat de bine sta si el, cand am vazut ca nu mai stia pe unde sa mergem si nu mai ajungeam la destinatie. Eu, bineinteles am intrat in panica, ca sunt mai fricoasa de fel, mai vedeam si urme de ursi pe drum, nu va zic cat de speriata am fost ca ne-am ratacit si cati nervi am avut in ziua aia; dar totul e bine cand se termina cu bine, pana la urma am vazut firul telegondolei, ne-am indreptat spre el, am vazut si telegondola, desigur ca trecusem de punctul ei de plecare, eram pe la cota 1400 si a trebuit sa ne intoarcem, sa coboram, am ajuns intr-un final la destinatie, rupti de oboseala (la conditia noastra fizica… inexistenta, va imaginati cum eram…).
– Bejinaru Adrian – Sa va povestesc si o intamplare amuzanta… Cum e sa mergi la gratar, fara gratar si fara ustensile??? Da, stiu… amuzant, nu? Asa am facut noi primavara asta, cand am facut o plimbare pe Cheile Sohodolului. M-am bazat pe o prietena care a zis ca se ocupa ea de tot, ca aduce ea gratarul si tot ce trebuie. Ne-am apucat sa facem gratarul, mai precis m-am apucat, ca de obicei eu il fac… gratar… lipsa, ia-l de unde nu-i. Luase doar o oala cu care m-am chinuit sa faca niste pulpe de pui, nici cutit nu aveam macar, noroc ca am avut eu un amarat de cutitas cu care am reusit cu greu sa tai carnea, iar pentru mici ca n-aveam cum sa-i facem tot in oala, a trebuit sa cersim pe la oameni un gratar si sa asteptam sa termine ei desigur de facut gratarul lor. L-am facut pana la urma, cu chiu, cu vai, gustos a fost, de distrat ne-am distrat, a fost frumos, ca orice iesire in natura, dar ramane memorabil momentul, sa mergi la vanatoare cu mainile goale…
– Vasilescu Gabriela – Eram acum multi ani la un concurs de orientare turistica, cu busola, harta, tot ce-mi trebuia si am mers/alergat pana am iesit de pe harta. Teama mare era sa nu treaca timpul dupa care organizatorii sa ne dea disparuti si sa plece in cautarea noastra cu cainii. Am revenit cumva la sosire in conditiile in care am alergat ca la atletism, simteam ca-mi ies plamanii din piept si mi-am jurat ca nu mai merg la orientare dar… am uitat la primul concurs.
– Troe Fanel – La o aplicatie, atunci cand trebuia acordat prim-ajutor unei presupuse victime. Am ordonat unui coleg sa asigure respiratie gura la gura. N-a avut incotro pentru ca toata massmedia era indreptata cu obiectivele spre el. Mi-a promis ca se va razbuna curand.
– Mara Ardelean –
In multe calatorii
Am avut peripetii,
Dar nici una nu a fost
Ca cea in care-am picat cam prost
Cu ursoaica pe la cort
Cautand ceva de ros.
O lanterna de aveam
Maglite metalica sa zicem
Cortul eu mi-l luminam
Si ursoaica o goneam.
Cum lanterna n-am avut
Sa urlu a trebuit
Cutitele sa le lovesc
Pana cand de galagie
Ursoaica cu mahnire
De langa cort a plecat
Si-n paduri s-a-ndepartat.
