In amintirea a ce a fost…
Author: Alexa Cojocaru
De ce mai pus sa-mi fac atatea iluzii? De ce m-ai pus sa visez? Ca acum sa pleci si sa lasi toate astea sa atarne in amintirea mea? Te iubeam cum imi iubesc eu viata, si cu toate ca iti aratam ai decis sa pleci fara nicio explicatie. Daca ar trebui sa te descriu lumii intregi, crede-ma ca nu as putea.
Erai genul de baiat care stia sa atinga o fata, stia sa-i zambeasca, stia sa-i vorbeasca… stia sa o faca sa se simta iubita, si tocmai de aceea nu pot sa te descriu celorlalti, pentru ca ei te cunosc altfel si oricum nu ma vor crede. Pentru mine esti baiatul sensibil, nebun, vesel, iar pentru ei esti total altfel, total schimbat de cum esti cand esti cu mine… si asa esti tu cel cu adevarat, cand esti cu ei.
Ai avut atata putere si influenta asupra mea incat sa ma faci sa te plac indiferent de cum esti azi, maine, cum te porti cu mine, de cum imi vorbesti… ma indragostisem de aparenta ta personalitate de care dadeai dovada in prezenta mea.
Ai stiut sa-mi adormi orice banuiala legata de tine cel cu adevarat si ai reusit. Nu pot intelege cat de mult m-am pierdut intr-o clipa… o clipa asa lunga…
Ti-am fost sincera dar tu m-ai mintit. Ti-am oferit increderea mea dar m-ai dezamagit. Ti-am oferit timpul meu, dar tu nu aveai nevoie de el. Ti-am marturisit toate visele mele ca tu, acum sa razi de ele.
Nu mai aveam ce sa-ti ofer. Mi te-am oferit pe mine toata… dar nu am fost de ajuns… asa ca ai decis sa completezi lipsurile din partea mea in bratele prietenei mele cele mai bune. Te iubeam prea mult, asa ca te-am iertat. Si nu odata, nu de doua ori… ci de cate ori greseai. De ce? Pentru ca tineam la tine. Si tu stiai. O stiai!
Te-am iertat pentru ca m-ai mintit, pentru ca te-am vazut cu alta, pentru ca te suparai fara nicio explicatie, pentru ca nu-mi dadeai nicio explicatie, pentru ca nu ai tinut la mine. Te-am iertat pentru tot. Si tocmai, caci te-am iertat de prea multe ori, acum nu mai pot.
Iti doresc sa nu simti ce am simtit eu alaturi de tine, sa nu crezi in nimeni cum am crezut eu in tine, sa n-ai incredere in nimeni asa cum am avut eu… sa nu tii la nimeni cum am tinut eu la tine.
Inca sufar si acum de dorul tau, dupa atata timp. Nu vreau sa te mai vad. Mi-e frica de reactia mea cand te voi vedea, mi-e teama sa nu cedez in fata slabiciunii mele… mi-e frica si de raspunsul meu daca vreodata te vei intoarce la mine… mi-e frica de tot ce are legatura cu tine.
Am invatat ceva de la tine fara ca tu sa sti, am invatat sa fiu puternica, sa mint, sa dezamagesc si mai ales sa fiu indiferenta la dovezile de afectiune din partea celorlati. Am invatat sa traiesc cu gandul ca iubirea adevarata nu exista, si probabil nu a existat sau va exista niciodata.
Sti ca vei avea intodeauna loc pe umarul meu, sti ca voi spune DA daca te vei intoarce, sti ca inca tin la tine… dar nu sti ca vreodata s-ar putea sa se intoarca roata si sa-ti fac ce mi-ai facut tu mie… Insa nu pot cunoaste viitorul ca sa stiu daca te vei intoarce sau nu. Ramane de vazut cat de mult se pot schimba lucrurile.
Ma intreb, oare ai avut vreodata un moment de slabiciune? Te-ai intoarce la mine intr-o astfel de clipa? Oricum, cand vei cauta un umar pe care sa plangi sti unde sa-l cauti si ca ai sa-l gasesti. Si mai sti ca nu pot spune NU… si asta stiu si eu… ca nu sunt atat de puternica….
Te iubesc si imi lipsesti prea mult incat sa ma opun… vreau sa pot fi tare sa spun nu… dar nu pot si tu sti asta… o sti prea bine…
Pe zi ce trece, stiu ca degeaba te astept si ma resemnez. Tac si inghit. Doresc sa nu mai te vad. Vreau sa te scot din viata mea dar tu nu vrei sa iesi… Incerc sa ma refac, caci tu m-ai despicat prea mult si ranile au ramas.
Mi-am promis ca te voi uita si daca viata mi te va scoate din nou in cale voi sti cum sa ma port a doua oara.
M-ai schimbat prea mult incat sa mai iubesc cum te-am iubit, m-ai intarit prea mult cu indiferenta ta incat sa mai ma las descoperita… m-ai ranit prea tare prin felul tau ca acum sa uit…
Inca din acea seara trebuia sa inteleg ca s-a terminat. Ca nimic nu va mai fi cum a fost. Am inteles prea tarziu.. Insa acum m-am schimbat si iti doresc multa bafta pe mai departe!
Ramas bun, iubitul meu!
at 11:42 am
Nu, ai puterea sa-i spui NU daca ar reveni!! Nu mai crede asa putin despre tine, ACUM esti mai puternica decat atunci! Plus de asta, chiar vrei sa treci din nou prin tot cat ai suferit?! Lupul si-ar putea schimba parul, dar naravul..
Ai grija de tine, k nu meriti sa fii presul de la usa al nimanui!
Cu mult drag,
PG
at 12:25 am
stai linistita…durerea o sa treaca cu timpul,aqm esti mai puternica,sunt sigura ca osa poti spuneNU,timpul sterge toate ranile…am trecut si eu prin asta…dar o alta iubire ii va lua locul astei,si atunci o sa fii mult mai puternica si o sa reusesti sa ti gasest fericirea,adevarata fericire
at 2:57 pm
timpul nu sterge nimik….e o prostie k timpul vindeca tot…..tot ce trb e sa ai incredere in tn…sh sa te gandesti intai la tn…dak se va intoarce…pune’te tu pe primu plan.Spuneti in sinea ta…merita??merita sa sufar?chiar e unicul?
at 11:00 pm
mda e frumoasa poveste ta sh vreau sa sp k sh eu o rel sh suntem la inceput sh aqm lainceput este kiar qm era iubitul tau dar m rog la d – zeu sa nu ma dezamagesk :* te ubesk mult ubitu :X
at 11:03 pm
a sh vreau sa mai itzi sp sa ai inkredere in tn sh o sa treaka toate :):*
at 12:01 pm
Da este frumoasă povestea ,dar tristă cu un sfârşit cum au toate poveştile mari de dragoste, marile iubiri sunt imposibile şi toate au un sfârşit pt că altfel timpul ar transforma totul în marea OBIŞNUINŢEI . Iubeşte în continuare căci marea iubire nu o vei uita niciodată îţi vei aduce aminte cu tristeţe, ură, bucurie sau toate la un loc
at 12:30 pm
este greu in viata…trebuie sa treci peste asta…succes!!!
at 10:39 pm
stiu prin ce treci pt k si eu am trecut printr-o poveste asemanatoare cu a ta… dar incerc sa trec peste toate si sa uit… chiar dak imi pare rau si imi este foarte greu
at 2:31 am
citind povestea ta ma vedeam pe mine in locul tau…stiu ce inseamna toate acestea…eu sunt alaturi de el si acum de 2 ani am inceput sa ducem o viata linistita, dar ranile din sufletul meu nu se lecuiesc…greselile lui m-au schimbat pe mine nu mai sunt cea ce am fost, si nu mai iubesc cum am iubit, acum a ramas doar deprinderea si suferinta… stiu ca nu voi mai iubi si nu voi mai avea incredere niciodata in viata…
at 4:10 am
te inteleg perfect…am trecut si eu prin ceva asemanator…unii oameni sunt asa, fara bun simt si cu inima rece, tu faci parte din alta categorie! Mergi mai departe, cand amintirile te doboara gandeste- te ca nu merita sa meditezi la ce a fost, nu merita nimic din ce i- ai oferit, intr- o zi sau alta Dzeu le intoarce pe toate! Fereste- te de oameni rai! mult succes
at 10:34 pm
mai devreme sau mai tarziu se va intoarce si nu vei spune nu…dar vei suferi din nou si poate mai mult.inceark sa treci peste orikt de imposibil ti se pare.vei vedea k esti puternik.k poti.creeaza ti o viata a ta fara sa mai privesti in trecut.eu am trecut prin cva asemanator nu am putut sa spun nu.si nu o data.mereu.si m am distrus sg.take kre
at 10:38 pm
mai devreme sau mai tarziu se va intoarce si nu vei spune nu…dar vei suferi din nou si poate mai mult.inceark sa treci peste orikt de imposibil ti se pare.vei vedea k esti puternik.k poti.creeaza ti o viata a ta fara sa mai privesti in trecut.eu am trecut prin cva asemanator nu am putut sa spun nu.si nu o data.mereu.si m am distrus sg.take kre
at 10:20 pm
buna,incep prin a spune k si eu am trecut prin ceva asemanator si stiu cat de greu poate sa fie ptr o pers cu suflet cald sa treaca peste rautatile unei pers de gheata,dar sa stii k o sa treci peste toate,trb sa ai credinta si rabdare si sa lasi timpul sa vindece.Succes