O femeie „minunabila“!
Author: Alexandra Mitelea
Candva, o persoana de origine straina, foarte draga mie la acea vreme mi-a spus pe un ton extrem de serios „Esti
Desi nu ma pot lauda cu o vasta experienta de viata, am cunoscut oameni si… mai putin oameni, barbati si… mai putin barbati, femei si… mai putin femei.
Si daca ti s-a intamplat sa fii deceptionata, sa versi lacrimi pentru un „mare NIMIC“, sa incerci nopti la rand sa cauti raspunsuri la intrebari retorice, sa spui DA cand trebuia sa fie NU, sa ierti fara macar sa ti se ceara iertare, sa ramai cand trebuia sa pleci, sa inchizi ochii cand trebuia mai mult ca niciodata sa ii tii deschisi…
Atunci esti cu adevarat FEMEIE… Pentru ca dupa toate astea esti inca vie, stii ce inseamna durerea si totusi ramai umana, ai fost tratata superficial dar ramai profunda, ai fost ranita dar ai puterea acum sa zambesti.
Mi s-a intamplat si mie ca pentru o perioada scurta de timp sa ma plafonez langa un om ce stagna, mi-a palit frumusetea langa comunul ce il definea, inteligenta imi era amenintata de crunta sa prostie, iar valoarea mea tindea sa fie umbrita de mediocritatea lui.
Prima mea reactie cand m-am trezit din momentul de ratacire a fost sa ma detest pe mine insami pentru ca ma vandusem ieftin unui om definit de trasaturi de caracter de mana a doua, despre care imi creasem o proprie imagine utopica, dorind sa il propulsez la asteptarile mele.
Apoi insa am trecut intr-o etapa in care am inteles ca razboaiele interioare nu se dau decat pentru cauze marete si am incheiat armistitiu cu sufletul meu, alegand sa dau trecutului ce e al trecutului, nu inainte insa de a trage invatamintele de rigoare.
Si asa am invatat ca exista oameni mici imbracati de firme mari, emitatori de teorii, dar niciodata practicanti ale acestora, absolventi pe hartii, dar repetenti la examenele vietii.
Mai mult ca ceilalti, am simtit nevoia sa ma reevaluez la finele anului, ca om si ca femeie, pentru a ii demonstra singurei persoane responsabile de felul cum imi traiesc viata, MIE INSAMI, ca valorez atat de mult incat niciodata nu as putea convietui cu falsitatea, superficialitatea si simplitatea.
Paradoxal, mai repede decat as fi crezut, aceasta intamplare nedorita m-a condus catre prezentul meu fericit, ajutandu-ma sa inteleg cat de minunata sunt, si mai mult decat atat, sa il intalnesc din pura intamplare pe cel care pare ca nu oboseste in a-mi reaminti acest adevar in permanenta!
Sarbatori fericite tuturor femeilor „minunabile“!
at 11:18 pm
draga Alexandra iti doresc sarbatori in pace si liniste.Toti avem nevoie de iubire si fiecare om inseamna ceva la urma urmei.cred ca ai o personalitate puternica,de aceea nu pot sa-ti spun decat sa fii fericita.
at 2:30 am
Iti doresc un AN NOU fericit Raul …si tuturor!!!
at 2:24 am
Esti…..sa nu uiti asta niciodata.
Rautacioaso!
at 8:27 pm
exact acceasi poveste s-a petrecut si in viata mea…multumim pentru istorioara ta in care, probabil, ne regasim mai multe… Ma bucur mult ca ai putut sa te vezi exact asa cum esti si ti-ai revenit din decadere. Sa ai parte numai de persoane ce stiu sa te pretuiasca si iubeasca 🙂