Piata de duminica
Author: Mariana Tanase (contraste)
Tarabe ordonate marginesc alei precise, maturate. Gramezi piramidale impung aerul. Vanzatori cu sorturi. Cumparatori diversi, furnicar cautator de preturi mici. Dar si preturile sunt aliniate precum tarabele. Fara mercurial. Pe principiul telefonului fara fir.
Ochesc o taraba pe care se lafaie un soi de rosii de culoare oranj. Sunt mari, inegale. Se vede treaba ca au purtat lupte grele sa razbeasca la taraba: aspectul lor prezinta denivelari, forme curioase. Suratele lor, perfect globulare, de marimi diferite ca si preturile, dar rosii la culoare, isi schimba urgent locul de pe taraba in sacosa, poposind intermediar pe cantar.
De-asupra, copertina verde, vede tot si pe toti. Printre picioarele cumparatorilor un catel in lesa, insotitor de stapan, incaseaza cate-o calcatura sau un sut. Confratii comunitari, cu teritoriu marcat, maraie de sub tarabe.
Un taran adevarat, producator autentic, venit intamplator sa-si vanda plus-produsul sau, isi striga marfa. Ii face o cantare-n toata regula:
– Ia fasoleaaaaaaaaaaaaa! Ia fasolea-agatatoare ! Proaspata si de vanzareeeeeeeeee!
Are pretul mai scazut si textura evident proaspata! Schimb urgent meniul si inhat sacosa plina de pastai galbene si grase peste care poposeste trufas o ditamai capatana de usturoi, careia i se pravale peste, un morman de verdeturi tepene si aromitoare. Mai ciupesc o frunza de patrunjel, una de marar si imi continui periplul.
Imi place la gramada, ca vad fete, gesturi, ba si-o hora. Ce sa fie, ce sa fie?? Ma apropii, ma strecor printre niste barbati, care, galanti, imi fac loc. La mijloc, evolueaza cainele cel mare al pietii in spinarea unei catele, amandoi cu limba scoasa de atat efort. Bat pasi maruntei, uite-asa, cu dansa-ntr-ansa, spre deliciul privitorilor.
Ma bufneste rasu-plansu, ca de, hilar – oamenii se uita sa invete de la caini, dar nu invata tot: nu vor sa invete si viitorul in care se voi ivi cateii care si ei au nevoie de adapost. Se distreaza cu prezentul. Si trec…
Mai cumpar una, alta si ma scurg spre iesirea din piata. Brusc, ma intorc, cu mainile lungite de sacosi, si tumultuoasa intru iar in gura pietei! N-am trecut pe la tarabele de produse! Ca acolo se face moda!
Pantaloni lungi, scurti, singuri sau la set, fuste spantecate, destramate, inadite, indoite, suprapuse, strigatoare, sterse, miloage, trufase ca o varza, curcubee, carpe de sters, stau alaturi de rochii cat un dumicat sau largi de ar putea imbraca taraba cu totul. Incaltari adecvate cu toc, fara, dar predominant papuci, care sunt la mare cautare. Si nu din cei de casa, sau plajosii slapi, ci aceia coafati cu multe pietre sclipicioase din care tasnesc arteziene de tepi pufosi sau nu prea, haotice culori invartejite de forme!
Hiii! Ce frumuseata! Da si ce de farduri! Maaaaa! Si ce de muzici! Or sa dea faliment aia de la Manele TV! Alunec, corabie-n tangaj cu lestul sacosilor drept cumpanire si ma scurg la tarabele cu accesorii… Aici, deliciu! Fac popas zorit, las sacosile jos si mainile framanta nerabdatoare in aer. Ca n-am hartie si creion!
Frumoase de coloratura, trei tatarce salvaragite, gogosari umblatori oprinte-n cumparare. V-am ochit de la brau in jos! Inhat iute un produs si ma caut, cica, de parale.
Vanzatoarea imi face complice cu ochiul si se-ocupa-n continuare de tatarcele din satele Macinului trecatoare peste Dunare ca sa cumpere imense flori – clame de par perfect verde electrizant si rosu-purpura. Si cum erau ele trei, iar florile cele rosii numai doua, au discutat ele pe limba lor cea cu interes ascultata de mine (dar neinteleasa), care sa ia florile rosii.
Cea mai tanara ramane doar cu floarea verde, celelalte cu doua trofee: unul rosu, altul verde. Vanzatoarea ambaleaza florile in pungute transparente de plastic, ele se scormonesc in pliurile salvarilor dupa bani. Da de ce? Ca au si la gat si la basma! Sa ia de-acolo !
De la talie in jos, o fi dansul mare, sau multi metri de material? Ca cica ar fi fusta dupa cate se vede-n brau, dar maiastru petrecuta de jos de la poale printre cele picioare, de formeaza salvari spre cele glezne, si se-aduce-n brau in fata lasand si punga pentru banet! Inflorate marunt, materialele se agita, corpurile nu vor sa-mi spuna cat de grase sunt stapanele.
Ridic ochii inspre busturi pe care le constat bine reprezentate. Capetele le sunt acoperite de basmale albe, inodate la spate si bordate cu banuti aurii si sclipiciosi. Fetele au pometii inaltati, ochii sclipitori si buzele maruntind cuvinte.
Restitui produsul vanzatoarei, zic eu, s-au terminat banii, si-mi retrag ambasada. Ca azi am cumparat destule !
at 8:53 am
..ehei, unde sunt pietele de altadata…!
at 12:18 pm
Astfel de piete mai exista! Sunt o realitate in Braila. Este drept ca nu vezi asa ceva zilnic.