Scrisoare catre nimeni
Author: Angel of Mine
Uneori as vrea sa pot urla! Poate asa vei auzi strigatul meu, poate asa vei vedea suferinta mea, vei auzi inima mea plangand… Poate asa iti va pasa! Nu cred, nu… asa esti tu: indiferent si rece. Orice as face nu-ti pasa! Esti atat de crud cu mine si o stii, o stii prea bine. Unde sunt clipele de odinioara? De ce te-au indepartat de mine, ce am facut? Bun, rau?
Ne stim de prea mult timp ca sa mai avem ce ascunde. Pe 8… s-au implinit 8 ani de cand te stiu! 8 mai… 8 ani… Si am numai mahnire, dezamagire si suferinta port in mine… toate aduse de tine! Ma cunosti prea bine… asa cum nimeni nu ma stie, nu ascund nimic!
Am fost a ta si sunt a ta… Dar tu? Te ascunzi de mine, de ea! Sti prea bine si stiu prea bine! Nu ti-am cerut nimic in schimb, doar dragostea ta… iubirea ta neconditionata, in schimb mi-ai dat doar suferinta… lacrimi….
Mi-as dori sa ma pot desprinde te tine, fie chiar si pentru o clipa, sa ma pierd in uitarea de tine, de noi, sa sterg tot, sa nu-mi mai pese, sa nu mai plang, sa nu mai simt nimic, nimic…
Nu pot… nu vreau sa pot… ma doare atat de tare dorul de tine uneori si nu stii! E tarziu, sunt singura, ironic nu? Sunt cu tine inca dar, totusi, singura! Ma pierd in randuri scrise pentru tine… Ma pierd mereu in amintirile cu tine!
Sunt eu, singura din nou! Eu cu mine, de prea multe ori doar eu cu mine… Cu tine de prea putine ori! Imi este frica sa te mai iubesc si, de cate ori o fac, ma amgesti din nou!
Ma ranesti cu vorbele tale! Sunt si eu om: plang, rad, oftez si sufar. Ma intreb daca stii? Nu sunt un obiect pe care-l folosesti si pe urma il uiti pana la urmatoarea revedere. Imi spui mereu ceva de genul „ce ai?“… „de ce esti atat de suparata?“ in loc sa-mi spui cuvinte calde de care am atat de multa nevoie. Le astept ca pe o ploaie calda de vara, senina, sa-mi spui ca-ti este dor…
Imi este dor, dupa atat de multa asteptare, sa fiu cu tine doar pentru o clipa pe care o strici cu cuvinte goale… seci… Cand nu te vad, zilele par ani, cand nu te aud simt cum te pierd! Te indepartezi tot mai mult si, totusi, cand ne revedem nu pot sa nu te cert. Imi dai motive, le creezi, ma provoci… doar ca sa nu ne iubim. La ce folos?
Mai tii minte la inceputuri cum ne iubeam, cum mai mereu eram plecati in lume? Nu ne mai pasa decat de noi, de dragostea noastra. Imi este atat de dor… mai mareu imi pregateai cate o surpriza, fiecare clipa aducea ceva nou, palpitant… Eram doar noi si iubirea noastra! Nu pot sa cred cum ai uitat toate acestea.
Surpriza pe care mi-ai pregatit-o la inceput de an m-aa lasat fara drept la replica: suspendarea din postul meu! Cum ai putut fi atat de crud? N-ai avut curajul da a-mi spune in fata (semn de lasitate!) Ce rau ti-am facut de ai avut asa inima sa faci asa ceva?
Te-am iubit neconditionat… acesta a fost raul meu. Am fost langa tine cand erai la pamant, am fost umarul tau cand ai avut nevoie. Si, cum spuneam la inceput, m-ai folosit doar! Asta simta, asa am simtit atunci si asta simt acum! Folosita, tradata, mintita!
Ma doare ca tocmai de la tine vine asta. Cum crezi ca m-am simtit cand ma intalneam cu fosti clienti, colaboratori? Erau socati… ma intrebau… de ce? Ce puteam sa le spun? Ridicam din umeri ca o proasta… asta faceam… Eram persoana „non grata“. Ce puteam face cand m-ai izgonit ca pe un caine?
M-ai umilit ca pe cel mai mare dusman al tau si totusi eram iubita ta. N-a contat… nu te interesa ca eram singura si sufeream. Afisam un aer vesel ca tu sa nu-mi vezi suferinta, purtam ochelari de soare ca sa nu vezi lacrimile.
Am trecut si peste asta! Din nou lovitura de gratie. Imi blochezi un amarat de card si nici atunci nu ai avut curaj sa ma suni sa-mi spui. Evident, tot eu sunt cea blamata, tot eu sunt cea neinteleasa…
Ai idee cata suferinta imi aduci si cate lacrimi, stii cum e sufletul meu? Cum ai putut fi atat de crud cu mine, cea pe care pretinzi ca o iubesti?
Dupa toate astea, m-ai scos din afacerea ta, din firma ta, din viata ta. Cu toate astea nu ma pot desprinde de tine. Te rog sa te puni o clipa in locul meu, in viata mea, in inima mea. Zilele trec, sunt tot singura, asteptand un semn de la tine.
Saptamani, tot singura, sarbatori petrecute tot singura, te astept. Viata mea e o continuua asteptare si tu nu esti sa-mi simti singuratatea, disperarea ce se sadeste adanc in sufletul meu, nu esti sa-mi vezi lacrimile sa mi le stergi cu soapte fierbinti, nu esti langa mine.
Am nevoie de tine, te astept si uneori nu mai stiu ce astept. As putea sa-ti spun ce: pe tine, cred. Il astept pe cel de care m-am indragostit pe cel pe care-l iubesc…
In acesti 8 ani am adunat atat suferinta… atatea lacrimi. 8 ani plini de singuratate! Ai fost langa mine cand am plans? Ai fost langa mine cand m-am simtit singura? Nu, ai fost langa cealalta, mai tot timpul.
Nu ti-am cerut nimic, deci am nimic… Ma privesc in oglinda, oglinda vietii mele. Daca ma intrebi ce vad? Vad ca nu am nimic, credeam ca te am pe tine, dar se pare ca esti foarte departe, ma eviti mai tot timpul, ma alungi cu vorbe grele ce aduc doar suferinta in sufletul meu…
Nu-mi vine sa cred cat de usor te poti schimba, cat de usor schimbi sentimente, mi-am pierdut increderea! Totusi ma mint, inca mai cred in tine. Cred in dragostea pe care ti-o port, altfel n-as fi aici, acum scriidu-ti.
Ma intreb adeseori daca e drept. Nu sunt legata de nimeni, doar de tine. In schimb tu nu; ai alte obligatii, dar nu ti-am cerut nimic, numai dragostea ta neconditionata, iubirea ta, mangaierea ta, sarutariile tale.
Daca nu mai simti nimic si nu ma mai vrei in viata ta, nu te retin, dar spunemi-o in fata, nu fii las. Ai puterea sa-mi spui privindu-ma in ochi? Sunt momente in viata mea cand ti-as spune tot ce simt, insa daca as face-o stiu ca nu ti-ar pasa, nu ar conta! A-i rade, ai spune „ce falsa esti“, oare?
Nu poti crede ca sunt si eu o fiinta umana, cu dorinte, cu gesturi, cu lacrimi, cu o inima! Ce fel de om esti? Imi este teama si ma ascund din nou in acesta singuratate, doar ea imi este prietena! Ma simt atat de singura!
Unde esti? Cand imi este teama? Unde esti cand plang? De ce nu esti aici sa-mi stergi lacrimile? Unde esti cand vreau sa te simt langa inima mea, unde esti? Te ascund printre gandurile mele, te cert, te iubesc. Acolo esti mai tot timpul, acolo te regasesc, doar acolo in gandul meu.
Am nevoie de tine si sunt doar eu cu mine… singura! Atat mi-a mai ramas! Apari uneori, dar pntru prea putin timp… pleci grabit, nu te uiti in urma ta, nu-mi vezi lacrimile, teama! Nu pot sa ma mai ascund… ma prabusesc incet. Unde esti?
at 10:22 am
eu nu te condamn pt k stiu ce inseamna sa suferii din dragoste,da sunt prea multe suferinte pt o singura persoana,pre mult timp in care tu ai oferit totul si nu ai primit nimic in schimb,doar indiferenta.Dar…gata e timpul sa incepi sa te gandesti la tine si la viata ta.Tu nu esti vinovata cu nimic.cu absolut nimic si de aceea e momentul sa te gandesti si la tine.pt k inca nu e prea tarziu.poate vei gasi cele trimise de mine si daca vrei sa vorbim te satept.
at 11:02 pm
te inteleg,tot de opt ani sunt cu cineva (casatoarita) si simt ca mi-am risipit viata dupa ce am sacrificat tot ce aveam pentru el, nu mai am nimic si pe nimeni, nici macar pe mine, care m-am transformat dupa cum i-a fost lui bine… m-a folosit ca pe un obiect, iar acum simte ca nu a mai ramas nimic de luat…
imi spune in continuare `te iubesc`, dar suna mai mult ca o reclama decat ca o realitate.
in rest, el are viata lui, comunica cu mine numai la ce ora ii vin musafirii si cu ce ar trebui sa ii servesc!
ma simt atat de singura!
at 3:29 pm
MI-e mila de tine… Dar poate iti meriti soarta,nu uita ce tie nu-i place altuia nu-i face. Nu sunt rea, sunt doar directa…lasa-l, nu plange si te tangui in fata lui, fi demna. bafta…
at 3:46 am
nu stiu ce sa-ti spun…….. e greu. nu te lasa invinsa de o dragoste care te raneste. uita totul si incepe de la inceput. bafta
at 2:19 am
Da….suna trist,ai suferit prea mult dar un lucru important noi uitam femeile, ıntodeauna iertam, şi iertarile noastre ne aduce pe acest drum ratacit.Nu trebuie sa le toleram şi sa-i tinem ın brate ,ca se obişnuiesc şi dupa aceia lor li se pare normal.Da draga mea singura ta ieşire sa pui punct lacrimilor şi suferintelor.Nu uita barbatilor le plac aventurile ei sunt diferiti fata de noi.
at 9:46 pm
si eu trec prin aceeasi situatie si te inteleg cat de greu este,dar ce putem face?sa iertam si sa speram ca intr-o zi totul poate fi frumos si pt noi.nu-ti pierde speranta!fi tare!
at 2:18 pm
Daca stai sa plangi oricum nu rezolvi nimic. Daca te ridici si iti vezi de viata ta poate vei avea ceea ce iti doresti. Nu te poate iubi nimeni cu de-a sila.
Si data viitoare cere atat cat dai si tu. Nici mai mult, nici mai putin.
at 8:52 pm
un sfat sa iti dau..e prea mult spus un sfat;e mai mult un gand…plangi, plangi pana nu ai sa mai ai lacrimi iar cand iti vor seca ochii, ridica-te; priveste cerul, simte vantul si lumina soarelui..si mergi mai departe…nu vei putea trece peste asta, poti insa sa accepti ca ti s-a intamplat; e ca si cum ai avea o boala si nu o poti vindeca, dar poti trai cu ea. asta e tot ce pot sa gandesc la randurile scrise de tine…nu pot sa iti spun succes, dar pot sa iti doresc sa vrei iar sa zbori:)
at 3:09 pm
nu am inteles prea bine,daca erai amanta sau prima din viatza lui…cert e ca eu l-am cunoscut pe el atunci cand nu era casatorit…la 3 luni s-a casatorit dandu-mi exlicatia ca ea era insarcinata…si intradevar era insarcinata cand l-am cunoscut….acum dupa 8 luni…diferentza mare fatza de 8 ani…am inceput sa o iau razna…sa nu mai stiu de mine…..copilul s-a nascut,tin la el..dar ma doar ca intalnirile noastre sunt din ce in ce mai rare….ma doare ca dorm singura mai mereu…ca toti stiu ca el e alesul meu…dar nimeni nu-l cunoaste…..ma dor vorbele lui grele….care imi cer incontinuu schimbare….nu stiu cum sa ma mai schimb…ptr ca eu fac to posibilu sa inteleg situatia…..as avea nevoie de un sfat….dar nu am cui sa il cer……uneori simt ca ma prabusesc…..si chiar nu styu in ce parte sa o iau…..am neoie se un sfat…..:(……povestea ta e destul de dureroasa…si chiar te inteleg…..pacat ca dumnezeune incearca atat de dur….dar vreau sa iti zic ceva ce uneori imi ridica moralul….dumnezeu ne da atat cat putem duce…uita de durerea asta..poate o sa imi trmitzi un email sau un semn……in care sa imi dai un sfat…..
at 4:27 pm
Cand iti este greu,cauti sa vezi de ce…care este motivul pentru care tot timpul plangi…simti ca te sufoci,nu mai ai aer. Tu l-ai gasit. ELIMINA-L!!! O iubire care iti aduce doar suferinta nu are rost sa mai tot speri…lasa-l! Stiu ca va fii greu,dar pentru o perioada. Crede-ma ca te vei simti mai bine fara el.
at 2:55 pm
Am citit comentariile voastre, probabil barbatii au o inclinatie mai mare spre aventuri, dar de ce credeti ca femeile ar fi altfel? Putem intra in detalii, oricand pe tema asta.Bye
at 10:20 pm
Te inteleg perfect pentru ca si eu trec printr-oo situatie similara.Desi cel pe care il iubesc cu adevarat si ma iubeste face sacrificii enorme pentru mine nu-l am langa mine cand mi-e dor de el.Cel mai rau este ca noi suferim enorm cand nu suntem impreuna.
at 4:40 pm
nu stiu cum sa-ncep…povestea ta m-a atras…mai mult data de 8 mai…urata zi…pt mine ramane un cosmar.
8 mai=ziua in care a plecat in afara… nu-i nmk rau, zicetzi voi, nu ne-am desp adv dar am aflat ca statea q alta fata de 1 an…
8 mai= ziua in care facusem 5 luni
nu ne’am desp, a venit in tara si noi tot eram imp…nu vroiam sa cred ca mai sta q altcnv…nu meritam asta, il iubeam prea mult dar cand l’am intrebat mi’a sp k este adv… a picat cerul pe mne…a fost ingrozitor…nu l’am uitat si nici nu vr sa’l uit…il iubesc si akm dar este langa altcnv…pacat
totusi nu se compara q 8 ani…doamne nu vreau sa ma pun in locul taw…oriqm trb sa fi tare…aminteste’ti doar kt de fericiti ati fost…nu mai pune problema asa…te’a iubit, dk nu te iubea nu mai dura atat relatia voastra…
akm urmeaza intrb ta…dk m’a iubit dc s’a comportat asa? dc m’a parasit?
nu e asa…barbatii,ask’ma pe mn, sunt toti porci, si ca vr sa acc asta si k nu vr ei tot se vor plictisii:( imi pare raw pt tne sincer…itzi doresc sa fi tare, un model pt toate femeile:*
at 7:05 pm
este usor sa dai sfaturi,este si mai usor sa judeci pe altul ,privind din exterior problema;parerea mea e ca acele femei care accepta locul doi se condamna singure.poate ca te-a iubit,poate ca nu insa,daca i-ai fost subalterna, s-ar putea ca el sa considere relatia voastra,ca pe un bonus sau un extra serviciu;nici tu ,poate,nu l-ai iubit cu adevarat dar,iti era comod,iti era la indemana,pt ca daca l-ai fi iubit cu adevarat la un moment dat in acesti ani,ai fi vrut sa ai totul si l-ai fi pus tu, sa aleaga intre tine si ea.In fine, nu vreau sa par rautacioasa, dar e cazul sa-ti cauti de lucru ,in caz ca nu ti-ai gasit deja,si poate vei avea noroc sa gasesti un sef “liber” de alte obligatii.
at 4:41 pm
hi,nimic nu-l mai aduce langa tine pentru ca el deja a ales sa fie cu cea cu care probabil a jurat ca o va iubi vesnic. nu te amagi! Iti vei gasi fericirea alaturi de un barbat adevarat si nu las cu e ex-ul. Ai o poevste de viata din care tb sa inveti ca nu tb sa fii pe locul 2 niciodata pt un barbat! sa aud numai de bine!
at 2:54 pm
draga mea fi fericita e o eliberare eu am stat 11 ani si cite femei nu sufera ptr o asa specie o viata intreaga asa ca nu merita sa suferi