Decembrie

Luna cu parfum de mar copt, scortisoara, vin fiert si cozonac. Luna in care acompaniati de cloptei de cristal, ingerii canta colinde…

Copiii sunt mai cuminti, iar adultii redevin copii. Niste copii mari, care se bucura de impodobirea pomului de Craciun, se gandesc doar la cadouri, sunt mai veseli, mai intelegatori, mai generosi (sa-i placa „Mosului“).

De ani si ani asteptam cu nerabdare seara de Ajun, cu bradul plin de globuri, beteala si luminte colorate, pentru a vedea ce ne aduce Mos Craciun, batranelul care stie tot, poate tot, dar ii ofera fiecaruia doar ce crede el ca merita, facandu-ne sa ne gandim cum ne-am purtat tot anul fata de altii sau chiar fata de noi insine.

Ce am facut bine si ce am facut rau, ce am daruit si ce am primit, cuit i-am adus o lacrioma in coltul ochiului si daca era de bucurie sau de tristete. ne tot uitam pe fereastra si incercam sa-l zarim in sania mare, trasa de reni, care aluneca peste nori, in lumina stelelor si speram ca, in trecere, sa-si scuture barba alba pentru a ne trimite mii de stelute de argint, din care Pamantul sa-si faca o minunata mantie de omat.

Si dupa aceasta magie unica a Craciunului, ne avantam din nou in tumultul strazilor si in nebunia magazinelor, pentru a intampina cum se cuvine un an nou.

Nu ne gandim ca imbatranim, ne gandim ca va fi un an mai bun decat precedentul, ca vom reusi tot ce ne propunem, ca, mic dar voinic, el va reusi sa ne aduca ceea ce fratii sai mai mari, plecati pe rand, n-au reusit.

Ne bucuram si speram!

Si pentru ca „voinicul“ este intampinat intotdeauna cu urari,