Destin
Author: Gratiela Asaftei
Am incercat in fel si chip sa schimb al vietii curs, am apelat la multe stratageme.
Am crezut ca in sfarsit am descoperit fericirea… O asteptasem o viata si nu voiam s-o las sa-mi scape asa printre degete.
Am dus dus o lupta crancena pentru a pastra ceea ce credeam ca este de drept al meu. Consideram cu naivitate ca suferintele din trecut mi-au fost date pentru a trai apoi din plin fericirea… si ca acea fericire va dura pana la sfarsitul zilelor mele.
Dar n-a fost sa fie asa.
Valuri uriase, spumegande, au naruit castelul meu de nisip pe care-l credeam atat de trainic.
Acum imi dau deama ca un castel cladit pe o temelie de suferinta nu are cum sa dureze in timp. Dispare la fel de repede precum s-a inaltat si ramane doar temelia… adica suferinta.
Privesc devastata de durere la ruinele care ma inconjoara si imi amintesc cum ma infruptam din deliciile dragostei, cum beam din potirul pe atunci plin cu nectar.
Am iubit valurile, nedandu-mi seama ca tocmai ele imi vor pecetlui fericirea. Ma scaldam in ele vrand parca sa uit ca exista flux si reflux.
Dar destinul mi-a reamintit cu cruzime ca ceea ce este delicios se serveste in portii mici.
De ce oare fericirea este formata din clipe si tristetea din ani?…
at 6:09 pm
mergi mai departe nu te opri orice sa-r intampla.Viata e frumoasa ai rabdare,ce e al tau e pus deoparte.Nu mai iubi nu merita.
at 9:32 pm
freicirea n-a existat si nu va exista niciodata pentru k atuni can crezi ca in sfarsit esti fericita si k in sfarsit ai totul tocmai atunci persoana care nu ai fi crezut ca-ti poate face vre-o data rau tocmai el el te loveste unde te doare cel mai rau si nimeni si nimic nu va putea sa vindece ranile facute de persoana careia i te-ai oferit di plin si ai facut totul gandindute prima data la el si apoi la tine.dezamagirea este cea mai mare rana dar asta e destinul dak nu am suferi nu am simti k traim.