Simt!
Author: Riana Anair
Simt un fluviu de nori
sau o ploaie de toamna pe sticla ferestrei,
o padure soptindu-si cu patima cautarea cararilor
spre un liman necunoscut, nebanuit
vad, vad departarea in marea cea mare
in jadul de val,
in stanca albita de spuma unei suferinte absurde
miros, miros nerabdarea din crestetul muntilor
cautand mereu acelasi cer,
acelasi mister din sulfletul ratacit in fericire
gust, gust cu nepasare veninul amar si mortal
din floarea ce tocmai am cules-o
din intinderea vasta numita de unii viata…
pipai, pipai o inima de vant turbat
navalind, inundand si stergand nostalgii
si iubiri si ura si patima si vis!
Aud, abia acum aud un susur de izvor
curgand prin timpanul obosit,
epuizat intr-un urlet simpatic!
DEPARTARE…. DEPARTARE….DEPARTARE!
Pentru Radu
at 4:02 pm
TE I U B E S C!
at 11:52 pm
poemul asta va ramane al nostru! Nu ni/l poate lua nimeni NICIODATA, nici macar un TEXT fortat scris poate dupa dictare!
at 12:13 am
Da, citeste bine, ramane al NOSTRU acest poem ptr ca a fost scris din dragoste fata tine, nici macar MINCIUNA ,IPOCRIZIA si TAMPENIA ta nu/i vor sterge frumusetea! Sa te simti onorat ca odata, o femeie, ti/a scris un poem!