Nazuinte
Author: Gratiela
Oare ce traim cu mai multa intensitate?!…fericirea sau tristetea?
As vrea sa trec mai usor peste toate, sa alung tristetea, sa redevin ceea ce am fost.
As vrea sa gasesc o sita care sa cearna tot trecutul meu. Sa lase suferintele sa zboare, sa se dezintegreze in neant, iar eu sa raman doar cu ce a fost frumos, cu amintiri care sa ma faca sa zambesc cu nostalgie.
Asa as pasi mai increzatoare in viitor, nazuind la culmi pe care n-am indraznit sa le escaladez pana acum. Sa culeg eu insami o floare de colt, sa ma bucur de aerul rarefiat pe care au privilegiul sa-l respire doar cerbii si acvilele, sa ma pot intoarce apoi revigorata printre oameni.
M-as avanta atunci in valtoarea vietii, fara sa-mi mai fie teama ca voi fi din nou doborata.
Salbaticia naturii sigur m-ar face mai puternica pentru jungla vietii in care trebuie sa traiesc, cu amintiri si cu sperante la un loc.
Daca as reusi toate astea, atunci sigur as putea sa zambesc, desi ochii inca mai tradeaza o unda de tristete…
Si as mai vrea ca zambetul sa se transforme pe nesimtite in ras, in pofta de viata… chiar daca cineva m-a atentionat deunazi ca rasul e un animal periculos…
at 5:59 pm
e prea marfa…
at 6:29 pm
simteam k pot face pe toate: sa zbor, sa ajung pe cel mai inalt varf de munte, cand el era langa mine, simteam k toata lumea imi sta la picioara … acum nu mai indraznesc sa sper nu mai indraznesc nici macar sa visez… e prea trist sa traiesti doar din amintiri …
at 2:38 pm
chiar k e trist sa traiesti doar din amintiri…e greu sa te gandesti k odata a fost al tau si acum e al alteia…dar asta e …timpul trece dar ranile …ce gandesti la cea fost odata:(
at 11:27 am
oare pana knd vom mai trai din amintiri?! eu de un an traiesc din astea si park pe zi ce trece ma sting tot mai mult! as vrea sa il am din nou cu mn acum as stii ce as avea de facut,..dar e prea tarziu..prea tarziu pentru NOI DOI!
at 12:07 am
e greu sa traiesti din amintiri,cand iti aduci aminte ca a fost frumos candva.atunci cand crezi ca ai trecut peste ele,atunci iti vin mai multe in minte si iti ranesc sufletul!
at 5:19 pm
amintiriile dor,dar realitatea doare mai tare,e greu sa ai totul iar dupa aceea fortat de imprejurari ,sa pierzi ce ai avut,intotdeauna am avut puterea de a ma ridica ,ori de cate ori am cazut,acum as putea sa strig dupa ajutor,dar numai vreau sa fiu ajutata,sant trista ,pentru ca viata mea e trista
at 5:59 pm
in viata fericirea e relativa.ceea ce ne face sa simtim ca traim e speranta.e magica!ea este cea care ne ajuta sa trecem peste o despartire dureroasa,peste o deziluzie,peste tot ceea ce ne pune intr-o lumina defavorabila.nu sunt absurda,stiu ca nu se poate hrani un suflet cu speranta,dar intr-o oarecare masura il face sa treaca mai departe;sa viseze in continuare,sa-si aline suferintele,iar faptul ca crezi te mentine pe aceeasi lungime de unda cu ceilalti.incet,incet si acea mica raza de speranta poate prinde viata,se poate transforma in luminita de la capatul tunelului.important e sa crezi,sa nu te lasi prada suferintei si sa nu incetezi niciodata sa speri!chiar daca totul pare pierdut si simti ca nu se mai poate face nimic,norocul iti poate surade cand te astepti mai putin.noi suntem cei care ne incurajam propria persoana cand totul se naruie in jurul nostru si se transforma in pulvere.nu poti tanji la un lucru din trecut,parerea mea,speranta te ajuta sa depasesti anumite bariere,sa vrei mai mult,sa-ti dai o a doua sansa nu sa vrei inapoi ceva ce nu poate reveni.viitorul poate deveni mai bun daca crezi in propriile puteri,daca crezi in speranta!