Tenebre
Author: Gratiela
Ma zbat intr-un labirint in care m-am autoexilat, incercand sa scap de tine, de imaginea ta, de indiferenta ta de gheata ce ma torturau deunazi.
Acum realizez absurditatea deciziei mele. Am incercat sa fug din lumea noastra, sa scap de himere care ma faceau sa cred ca totul e perfect, ca nimeni sau nimic nu va zdruncina unicitatea relatiei noastre… si-acum lumini si umbre, incertitudini si nelinisti nu-mi dau pace.
M-am afundat in hatisul deznadejdii, singuratatii pe care le credeam mai usor de suportat decat viata in doi. Am crezut cu naivitate ca mi te pot scoate din suflet si din minte, ca imi va fi mai bine singura, dar Doamne m-am inselat amarnic.
Stiu ca tu esti acolo, ma astepti si inca ma mai doresti, simt ca inima ta mai bate pentru mine chiar daca imi respecti decizia.
Si caut un coridor care sa ma indrume spre iesirea din acest labirint inspaimantator in care am intrat de bunavoie dar din care nu mai stiu sa ies. Ma simt incatusata de liane imaginare, imi strig suferinta, ratacesc pe carari pustii unde nu intalnesc pe nimeni caruia sa-i destainui suferinta mea.
Si tu nu-mi vii in ajutor, deoarece am reusit sa te conving ca imi este mai bine singura… poate tu nici nu banuiesti cat sufar eu acum, constientizand ca nu voi mai avea parte, poate niciodata, de un sarut sau macar de o imbratisare…
Sufar enorm, dar nu-mi pierd speranta ca intr-o zi voi regasi drumul spre tine, spre inima ta.
Si daca si cand vei fi din nou al meu voi sti sa te pastrez ca pe cel mai de pret dar pe care l-am primit vreodata…
Oare am gresit prea mult?!…
