Cuvinte
Author: DeeA
Exista cuvinte care se spun si cuvinte care trebuie tinute ascunse in suflet, cuvinte care nu trebuie rostite, cuvintele care fac parte din secretul tau.
Cuvinte de dragoste, cuvinte de ura, cuvinte neinsemnate, cuvinte pline de importanta… cuvintele „secrete“ trebuie sa ramana ale tale.
Uneori rostim cuvinte care ne dor chiar si pe noi, poate nu ne dam seama ca ii vor afecta enorm de mult pe ceilalti. Cuvintele care dor n-ar trebui rostite niciodata. Raman in mintea noastra, ne macina, revin si se aud din nou rostite, ca si cand soapta este spusa incontinuu la urechea ta.
Cuvintele frumoase dispar, lasand loc soaptelor amare, lasand loc unei tristeti nemarginite pe care nu reusesti s-o alungi. Ecouri, ecouri netarmurit de acute te cuprind in vartejul lor nebun din care incerci in zadar sa scapi.
Fiecare cuvant care zboara spre altcineva are o importanta, cuvintele au ecou, iti raman intiparite undeva adanc, in suflet, in minte, in intreaga fiinta. Cateodata se amesteca, alteori revin clare, pe multe dintre ele nu mai vrei sa le auzi, vrei pur si simplu sa le uiti.
Uitarea… Ar fi nemaipomenit sa putem uita cuvintele urate sau cuvintele care ne-au facut sa suferim. Oricat am incerca nu reusim pentru ca revin cu o constanta impresionanta.
Putem uita de noi, putem uita de ceilalti, dar suferinta ramane ascunsa undeva, stand parca la panda pentru a ne incolti din nou.
De ce nu sta si fericirea la panda pentru a ne coplesi de bucurii? Oare nu exista atat de multe cuvinte frumoase pentru a le acoperi pe cele care ne-au intristat?
at 10:03 pm
Cuvantul e o arma putenica! Loveste atat de dur si fara mila, ramane infipt in amintire, in suflet inconjurat de durere….. insa tot cuvantul este cel care este IUBIRE. Prin cuvant ne marturisim dragostea, prin cuvant iubim cel mai intens, prin cuvantul redus la banala interjectie ne exprimam fericirea cand ne privim pentru prima oara copilul nou nascut, si poate la finalul vietii, chiar in ultima clipa de simtire in mintea noastra se contureaza tot un cuvant! Deci, cuvintele ce ranesc ar trebui stocate undeva in camera uitarii, ignorate, acoperite de nepasare. Doar asa fericirea are sanse reale sa ne pandeasca si sa ne cucereasca!
Riana Anair