Omul din noapte
Author: Maria Loredana Muntea
Si eu sufar la fel, am pierdut tot, am lasat tot si m-am uitat pe mine, saraca de mine!
Plang pentru un om care nu merita un cuvant, un zambet, o lacrima! Nu mi-a ramas decat sa plang…
Se zice ca platesti pacatele celorlalti in viata asta, dar nimieni nu-mi spune de fapt eu ce platesc?…
Sufar pentru tine… Si te-am privit cum ai plecat, te-am privit cu golul ce-l simt si acum in suflet… si te-am privit cu lacrimi in ochi.
Cum poti sa uiti tot ce am trait, cum poti sa uiti tot ce ai simtit cum poti sa uiti tot, tot?
Nu vrei sa mai stii de mine, nu vrei sa mai auzi glasul meu… Trec triste zilele din viata mea fara ca tu sa stii, fara ca tu sa vii, fara ca tu… sa faci nimic.
Nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu ce simt, simt doar tristete si durere cand ma gandesc la tine, cand ma gandesc la noi amandoi…
Esti omul noptiilor mele, esti visul tarziu ce-l astept in fiecare noapte, esti rasaritul pe care-l vad in fiecare dimineata, cu o noua speranta in suflet, ca vii, ca dai un semn si ma curpinzi in brate si nu stiu oare de ce mai sper…
Esti omul din noapte, esti rugaciunea mea in fiecare seara, da-mi un semn…
