O viata furata
Author: DeeA
Tragand o linie si facand un totat la ceea ce mi s-a intamplat in viata asta am ajuns sa inteleg cate clipe mi-au fost furate, cat de mult timp am irosit din vina altora, cat as fi avut de castigat daca nu mi se fura ce aveam.
Ma doare mult ca mi-a fost furat totul, tineretea, indrazneala, increderea, dragostea, viata insasi. Au existat oameni in viata mea care au stiut cum sa faca asa incat sa imi ia totul, sa n-am voie sa fac nimic interzis din punctual lor de vedere.
Si uite asa totul a trecut, insa nu pot ierta faptul ca mi s-au furat anii cei mai frumosi, mi s-a furat speranta, varstele la care puteam avea ceva. Si acum, in lumea asta, prezenta, nu mai poti avea aceleasi vise, aceleasi sperante ca acum 15 ani.
N-as vrea decat sa pot intelege care e satisfactia de a fura clipele frumoase ale unui om, de a-i fura viitorul si tot ce a incercat sa cladeasca sau macar sa doreasca.
Aveam un viitor, poate (atat pot spune, poate!) mult mai bun decat ceea ce traiesc acum. Asta e parerea mea. Orice am incercat sa fac, lucruri care erau in avantajul meu, lucruri care imi placeau… parca erau tot timpul impotriva mea.
Au facut in asa fel incat sa nu mai pastrez legatura cu nimeni, era suficient sa afle de existenta cuiva in viata mea, nu mai aveam voie nimic. E destul de greu de explicat. Sunt atatea regrete la mijloc.
Si principalul meu regret este ca n-am actionat „violent“, ca n-am plecat, ca nu le-am aratat faptul ca pot face tot ce vreau cu viata mea. Insa, la anii aceia nu aveam mintea de acum, iar acum mi-as dori numai sa am anii de atunci si mintea de acum, ceea ce nu se poate. E imposibil, din pacate!
Si n-am sa uit, n-am sa iert asta, nu am cum! A fost o viata furata de niste oameni care si-au trait propria viata si le-a mers bine. Ar fi fost atat de rau daca m-ar fi lasat si pe mine sa-mi traiesc viata? Clipa? Dragostea care a existat odata?
Nu cred. Le-ar fi fost bine si lor, mi-ar fi fost mai bine si mie, dar n-au vrut sa inteleaga. Traiau in lumea lor si e prea tarziu sa-si dea seama acum, e prea tarziu sa mai spuna: „Am gresit!“.
Ce ma doare cel mai mult este ca nu vor recunoaste niciodata ca mi-au furat viata si anii in care puteam fi fericita. Atat.
