Vino
Author: Maria Loredana Muntea
Astept cateva randuri de la tine… sa vad ca iti pasa… astept… un singur telefon… sa-mi spui: “alo, mi-a fost dor…”. Sa vad ca existi, cumva, in felul tau, taciturn, sa vad ca stii cum e cand iubesti… cand iubesti cu adevarat.
POT SA TE ATING ACUM. Vino la noapte din nou, in visul meu… Acolo pot sa-ti ating inima, asa cum tu mi-ai cuprins sufletul intr-o singura suflare pe care o sorbi cu nesat…
Spune-mi ce-i furtuna din ochii tai? Spune-mi… nu te inchide in tine… Stii ce greu imi e… Pot sa te ating acolo… acolo, inauntrul tau? Poti sa simti ce simt si eu? Pot? Poti?
EMOTIILOR LE DAU FRAU LIBER, E MULT PREA MULT. Asta… pentru ca ma scoti din minti si tu stii… E greu sa fii fericit… Hai spune-mi tu… cine te crezi de ma faci sa sufar?
O iau razna… Ca si tine de altfel… Uita-te in ochii mei si ai sa vezi singuratatea mea… Uita-te in sufletul meu… si ai sa vezi lacrimi… uscate…
Am obosit… nu suni… nu intrebi… nu cauti… nu vrei…
Tu nu stii ca inima mea PLANGE… STRIGA
MA SIMT ATAT DE GOALA… Vreau bratele tale sa ma incolaceasca… sa ma infasoare… ca o esarfa de matase, sa-mi inveleasca trupul, sarutarile tale… Cand te voi revedea?
Un singur minut, o singura secunda, sa-ti spun dintr-o suflare ca te iubesc enorm de mult… Mi-am uitat inima la tine, la fel ca si gandul meu… care mai mereu zboara la tine…
Si din nou sufletul meu plange, plange iar, plange dupa tine. Si iar ma intreb unde esti… nu ma suni, nu ma cauti… nu vrei… FAC DIN NOU ACEEASI GRESEALA DE A NU UITA DE TINE; din cauza ta ma tem.
VREAU SA TE GUST TOATA NOPTEA… SA-TI SORB IUBIREA, VINO IN NOAPTEA MEA… FII UMBRA MEA.
at 1:00 am
e super…cea mai tare din kate am citit pana acum…exact asta mi se intampla si mie in acest moment!!!
at 11:13 pm
da, si mie mi-a placut..pe alocuri :p
at 10:04 pm
iubirea invinge mereu,orikt d tarziu,dar invinge.Eu traiesc o iubire imposibila si mai am sperante…sperati si credeti in voi..
at 10:43 pm
Splendida! Si totusi exista iubire adevarata, presarata cu lumina stelelor, mangaiata de adierea vantului, stropita de roua noptii, racorita de intuneric, incalzita de razele de luna. Chiar si in acest secol al vitezei inima tanjeste dupa sublimul iubirii, a iubirii nevinovate, pura ca floarea de lacrimioara, arzanda ca floarea de bujor, frumoasa ca un trandafir.
at 11:20 am
CAT ADEVAR ! EU SIMT ACELASI LUCRU, EU TRAIESC ACELASI LUCRU ! DE CE OARE ??
at 11:34 am
cumplit…asa sint si eu, dar nu reuseam sa exprim totul asa de complet si de crunt….dar asa e… si la mine, se pare ca nu sint deloc sanse ca macar sa ne putem atinge , asa cum as dori eu….sa ma contopesc in el ,cu totul…ne despart tabuuri sociale, familiale, continente, relatiile pe care deja le avem ….am ajuns sa nu-mi doresc mai mult decit a avea o singura sansa de a-i putea transmite tot ce-i in sufletul si inima mea….comunicarea intre noi e dificila si riscanta, asa ca incet, incet, am ajuns sa-mi doresc doar sa pot vorbi cu el asa cum o fac in visele mele, in care ma contopesc cu el , intr-un singur trup….sint convinsa ca daca as avea aceasta unica sansa , as putea sa ma lamuresc , daca tot ce simt e real , sau e doar o reflectie a unei dorinte neimplinite….