Mereu
Author: Maria Loredana Muntea
Vreau sa ating cerul, vreau sa zbor departe, in ganduri cu tine… Ti-am spus? Te voi iubi la noapte, in visele mele, vreau sa te ating… Esti departe… esti prea departe, nu am nici un control…
Mereu spun ca maine… maine vei veni din nou, la fel ca pana acum, apari doar in visul meu… Plutesc din nou in visele cu tine… Si-mi este dor de tine.
E atat de greu sa te iubesc, mereu doar eu… zi sentimentala… zi melancolica, ma infasoara in valurile ei si ma arunca, in valtoarea disperarii, uneori, cand nu-mi vorbesti…
Ma plimb ganditoare prin amintirile cu tine si caut greseli… greseli ca sa mi te scoata din vise… greseli ce nu le-am vazut… pana atunci… acum…
Toata viata am asteptat o iubire care sa ma copleseasca cu pasiunea ei… Traiam intr-o lume fantezista si, dintr-o data, m-am trezit ca nu este asa… ca nu-i cum se scrie in carti… cum vezi in filme… etc…
Astepti… totul este o asteptare zadarnica, cu dezamagiri la finalul ei… durere, lacrimi… esti lasata pe dinafara… nu esti intrebata “vrei sa intri?” Nu este o alta iubire, este o noua dezamagire.
Spune, hai spune… cine te crezi? Tu iubire… trebuie sa-ti spun ca de cand te stiu ma pierd in vise, mereu cu tine, am in suflet mereu un gol… Ma pierd in dorinta… Vei uita de mine, vei uita de noi… imi spui cuvinte care dor…
In vise vii mereu si-mi promiti ca vii… dar, nu, te ratacesti pe drum venind la mine… te pierd in mii de brate… te pierd in mii de fraze…
Vei uita de atingerile pierdute in soapte de iubire… Sperante ce le chem si nu vin… Jura-mi tacere… ca tacere vine, nu maintreaba de vreau, daca o doresc, ea vine linistita si mi se aseaza in inima, suflet, minte, trup… azi…
Te-am vazut… atat de albastru… atat de azur, trist, cu tunete si fulgere… uneori cu scaparari de soare’n priviri… M-ai cuprins in tacere in brate… tacut… m-ai privit… tacut… ai plecat tacut…
Un tunet a cuprins pamantul, sunt hohotele mele… ploaia ce curge siroaie… sunt lacrimile mele… Tu stii?? Astept sa vina seara… Sa adorm din nou cu tine-n gand…
Si tu nu stii… acolo vii… mereu… mereu… mereu…
at 10:09 pm
frumos ce ai scris…si ceea ce traiesti tu traiesc si eu si sunt sigura k nimeni nu ma poate intelege mai bine ca tine…totusi, am speranta ca vreodata am sa il uit si tu vei face la fel, cu toate ca va mai trece un timp destul de mare, trebuie sa ai vointa sa crezi si sa te im;ici intr-o noua iubire care ii va lua locul acesteia;)