Vreau
Author: Maria Loredana Muntea
Mi-ai frant inima in mii de bucati… si ai plecat. Te blestem… BLESTEM… clipa, secunda, ziua, noaptea, blestem toate zilele tale… Si vei plange… si vei suferi… Plec… te las in urma mea… cu lacrimi amare, te blestem… sunt eu… din nou cea rece… si rea… uita-ma, plec din viata ta…
Aud cum bate inima mea, si sufletul imi plange de dorul tau… si simt tristetea cum vine o data cu lacrimile mele si cu un oftat ce-mi elibereaza gatul…
Esti o dorinta numai a mea… tu esti o nascocire, nu nu o nascocire, esti real, nu, nu esti real… vreau sa fii aici sa-ti soptesc cat de mult te iubesc…
Dar e tarziu, nici tu nu mai crezi in tot ce-mi spuneai, imi spui ca-ti pare rau… ca vreau mai mult… nu am renuntat… totul pare atat de trist… totul e intr-adevar foarte trist, sperantele mele se vor risipi, cum se risipesc anii asa dusi de vant in voia sortii…
Ti-am aratat lumea mea… ai pasit langa mine… ne-am incolacit trupurile fierbinti in noapte… si ne-am lasat purtati spre lumina pasiunii ce mocnea doar in sufletul meu… pentru tine…
Nu ai stiut sa dai tot ce ai… nu ai stiut… ce pot sa fac… nu te pot uita… nu te-am uitat… nu mi te pot scoate din mintea mea, ai lasat urme adanci in trupul si-n inima mea…
Nimeni nu stie… nimeni nu poate sa-nteleaga… ce-i in sufletul unei femei…
Ma faci sa plang, ma faci sa cant, ma faci sa rad, ma arunci intr-un abis al necunoasterii… parca te adancesti in intuneric… De ce fugi? De ce? Hai sa fugim impreuna… Sa fugim intr-o zi intr-o alta lume.
Nu-mi pasa, cine esti, de unde esti? De unde vii? Tot nu intelegi catde mult te pot iubi… Nu vreau sa-ti spun alta data… deci iti zic acum: cat de mult tin la tine… Tu stii?!…
Sunt cu tine, acolo mai mereu in gandul meu… mai tot timpul mi te cuibaresti acolo in gand… si nu mi te pot scoate de acolo… Doar tu ma scoti din minti… imi poti atinge mana, si-mi atingi sufletul… sunt aici… nu-ti poti imagina, cat de greu imi e…
Nu pot sa uit… vreau… vreau… vreau… nu pot… nu pot…
Poate ai sa afli intr-o zi, cum te-am iubit cat te-am iubit… si nu ai sa stii… nu ai sa mai simti… cum ne iubeam doar din priviri… cum ne mangaiam cu rasuflarile noastre… fierbinti..
M-ai cucerit… atunci cand ma priveai, nu-ti poti imagina… cum ma topesc sub privirea ta atunci cand imi vorbesti… nu-ti poti imagina cum imi bate inima…
CE POT SA FAC? Vreau sa ma iubesti si tu cum te iubesc eu.. VREAU… de mine sa te indragostesti… crezi ca pot trai fara tine?! Fara tine in viata mea?? … Nu… Nu… Tu nu m-ai invatat!
Spune-mi, cum sa respir, cum sa mai iubesc zoriile de zi… diminetiile senine cu rasarituri fierbinti… in care zi…????????
…asteptarea e grea… parca si timpul care trece atat de anevoios uneori, nu vrea sa te am… iti amintesti cum ne iubeam???????… Credeam ca nu are sfarsit… cum te iubeam… cum ma iubeai…
Afara din mintea mea… afara din sufletul meu… de-as putea decide… de ar putea fi atat de usor… minutele zilelor mele… orele… luniile… trec… anotimpuri lungi… calde, reci… imi dai iubire si cred ca esti tot ceea ce sunt: trista, vesela… EU.
at 9:06 pm
foarte frumos…