La revedere!
Author: DeeA
Am crezut ca am un prieten pentru sufletul meu, am crezut ca am pe cineva alaturi de mine, am crezut ca exista un om care ma poate ajuta sa trec peste ce este mai greu intr-o viata.
M-am inselat… nimic nu a fost asa cum credeam. Am avut intr-o clipa nevoie ca acel om sa fie alaturi de mine si s-a dovedit ca nu poate fi asa, s-a dovedit ca de fapt fiecare este pentru el, fiecare om are egoismul lui, fiecare te paseaza daca are altceva de facut, sau daca nu are chef macar sa stea putin de vorba.
Ma intreb atunci unde este prietenia, unde este altruismul, unde este bunatatea. In fond, nu exista decat un la revedere, atunci cand nu poti sau nu vrei sa faci ceva pentru un om.
Imi pare bine ca am reusit sa ajut in viata mea, am reusit sa ajut un om care nu mai avea nimic, un om care a trecut datorita mie peste ce a fost mai greu in viata lui, peste ce ar fi mai greu si mai dureros pentru a fi suportabil pentru o fiinta umana.
Azi as fi avut nevoie de ajutorul unui prieten… n-am gasit pe cineva care sa-mi fie alaturi, n-am gasit decat o persoana care se pretindea a fi alaturi de mine, dar care de fapt era mult prea departe pentru a intelege ca imi doream macar o vorba buna.
A fost o zi cu niste intamplari pe care nu pot si nu le vreau a fi adevarate, cu toate ca s-au intamplat. El era atunci langa mine si chiar am avut impresia ca imi este prieten, ca ma poate ajuta sa trec mai departe, sa ajung mai presus decat dezamagirea mea.
Nu a fost asa, nu s-a intamplat. Pur si simplu a disparut. N-a inteles ca aveam nevoie de cineva alaturi de mine, de cineva care sa ma ridice de unde cazusem. Din dezamagirea care ma cuprinsese.
Oare de ce? De ce naiba am crezut ca ma pot baza pe cineva, de ce naiba am crezut ca, intr-adevar poate fi cineva langa mine. Iluzii… idealuri…
Cu totii am cunoscut dezamagirea, cu totii am vazut cum meritele nu ne sunt recunoscute, ne-a durut, pe mine ma doare si acum, mai ales ca cel pe care il consideram prietenul meu cel mai bun nu a stiut decat sa spuna „la revedere“.
As mai putea crede ca am un prieten langa mine sau ar trebui sa spun tot timpul „la revedere“?
at 3:50 pm
ce coincidenta stranie…:(chiar exact asa as fi scris si eu…serios.merci deea
at 7:17 am
e mult mai simplu sa spui La revedere decat se te implici. E o iesire banala, stupida din scena, insa curatica si la locul ei. Sade bine!!! E mult mai simplu sa dispari in tacere atunci cand ar trebui sa vorbesti si sa concepi din asta o monumentala si monstruoasa scuza ca asa e mai bine! Asa fac de obicei cei pe care ne incapatanem sa/i credem prieteni. POate asa facem si noi la randul nostru…. nu stiu …. lumea asta a luat/o razna, prietenia e ceva utopic… Capul sus, vei intalni alt prieten care/ti va rosti celebra formula …. important e sa pastrezi de la fiecare putinele raze de lumina pe care ti le/a oferit in putinele momente si sa merigi mai departe.
at 3:43 am
Nu-mi place sa spun La revedere,dar de multe ori trebuie.
at 11:19 pm
mai exista prietenie? ca eu am uitat de ea si prefer sa ramana uitata ….
at 12:29 am
ce coincidenta…credeam ca sunt singur pe lume exact asa mi sa intamplat mie…intradevar ff dureros,dar asta este tre sa trecem prin toate altfel nu simtim ca traim